Recomandari pentru parinti

recomandari-parinti

Recomandări pentru părinţi pentru o dezvoltare armonioasa si sanatoasa a copilului mic.
Pentru o buna dezvoltare a micultului enumar cateva dintre recomandarile pe care le dau cel mai adesea parintilor.
1. Prezenta autentica, reala alaturi de micut,

2. Zambiti-i cat mai mult si cald – aceasta atitudine transmite incurajare, sustinere, dar si apreciere, dragoste.
Zambetul mamei ii transmite copilului ca lumea este un spatiu cald, bun, unde primeste dragoste, si chiar in situatii neplacute (de ex atunci cand plange pentru ca s-a lovit sau nu se simte bine) zambetul ii transmite incredere ca va trece, ii va fi mai bine, se va rezolva. Aceasta incredere din aceste momente incipiente de viata sta la baza increderii in sine din viitor a copilului. Zambetul mamei dar si al tatalui este pentru copil si o sursa de imitare. Atunci cand copilul are mereu o aparenta de tristete sau este mai tot timpul anxios, temator in situatii care ni se par banale ar trebui sa facem un pas in spate si sa ne uitam spre noi. Cum suntem noi cel mai adesea in relatie cu el dar si in relatie cu ceilalţi? Zambim mult sau mai niciodata? Parem fericiti sau mai tot timpul suferinzi, suparati? Sigur supararea poate avea motive reale sau suferinta poate fi una fizica si de aici dificultatea de a zambi, nu doresc sa aduc o critica adultilor ci doar sa ii ajut sa inteleaga influenta pe care o au asupra celor mici. Iar daca schimbarea proprie este o piatra de incercare prea grea, cu toate ca ne dorim sa o facem pentru puiutii nostrii, nu uitati ca exista oameni care ne pot ajuta: poate cineva din familie, prieteni, cunoştinte, partenerii de viata sau un specialist. Un psiholog s-a dovedit adesea cea mai bună optiune pentru solutionarea problemelor personale care insa afecteaza relatia cu cel mic sau intreaga viata. Spun aceasta deoarece mi s-a întamplat de multe ori sa fiu consultata pentru probleme ale copiilor si in urma unor intalniri, uneori mai multe alteori mai putine, mama sa fie cea care a ajuns la concluzia ca i-ar fi de folos consilierea psihologica, din cel putin doua motive: abordarea propriilor dileme si dificultati si solutionarea lor conducea atat la un beneficiu personal si la modificarea relatiei cu cel mic dar si la reglarea comportamentului problematic al copilului pentru care s-a adresat initial psihologului.

3. Laudati-l atunci cand are comportamente pe care doriti sa le incurajati. Aceasta atitudine este una deosebit de benefica deoarece transmite acceptare si recunoastere ce vor sta la baza cunoasterii propii de catre cel mic a propriilor posibilitati, competente si resurse.

4. Oferiti-i cat mai multe momente de afectiune, fara a va teme ca il rasfatati. Nu cred în rasfat in ceea ce priveste copilul sugar. Nevoia de apropiere fizica, mângâiere, îmbrăţişare, este deosebit de importantă la această vârstă iar despre durata şi intensitatea momentelor de afecţiune ăţi va comunica însuşi copilul. Sunt copii cărăra nule place în mod deosebit să fie pre strânşi şi „motociţi” şi atunci este bin să respectăm această nevoie a lui dar sunt şi alţii care cer gesturi de tandreţe. Aceste gesturi îi ajută şi pe ei să se cunoastă, să ştie care le sunt nevoile legate de afecţiune şi de propriul corp.

5. Fiti empatici. Empatia este acea atitudine pe care o putem avea fata de cel mic, de a vedea lumea prin ochii lui. Aceasta ne va ajuta sa intelegem ca el nu gandeste asemeni noua, ca ceea el face este determinat de posibilitatile sale (nedezvoltate asemeni persoanelor adulte) dar si de reactiile noastre, ale celor din jurul lui. Cert este ca empatia ne ajuta sa fim intelegatori incercad sa „intram in pielea celuilalt” fara a parasi in totalitate propria piele, daca imi este permis sa ma exprim asa. Este o calitate, o resursa pe care nu o avem cu totii dar ne-o puutem dezvolta si aduce un deosebit aport pozitiv relatiilor in general.

6. Căutaţi să îl sprijiniti pe cel mic sa fie ceea ce este, adica sa devina ceea ce poate conform propriilor resurse. Insa pentru aceasta trebuie sa il cunoastem asa cum este el, cu caracteristici proprii, resurse si vulnerabilitati. Astfel educatia devine sprijin in dezvoltare si nu dresaj.

7. Atentie la supraprotectie, este la fel de nociva ca si neglijarea deoarece ii ingradeste dezvoltarea, cresterea fireasca. Recunoasteti atunci cand aveti aceasta tendinta si incercati sa o infranati. Daca observati ca nu puteti trebuie analizate motivele care va retin. Ele va apartin, nu au legatura cu copilul, chiar daca uneori incercati sa gasiti motive care tin de cel mic pentru a va justifica grija exagerata (de ex. „e prea mic”, „s-a nascut prematur”, „mereu a avut probleme”). O modalitate simpla de a va autoevalua atitudinea este a-i intreba pe cei din jurul dumneavoastra iar daca majoritatea raspunsurilor sunt ca exagerati in ceea ce priveste grija atunci trebuie sa faceti ceva.

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210