Controlul comportamentului - folosit ca metoda de educatie

controlul comportamentului

 

Controlul comportamentului se refera la modul de gestionare a propriului comportament astfel incat sa evite sau sa aplaneze conflictele in relatiile interpersonale.

In cadrul familiei nu putem vorbi despre controlul comportamentului copilului fara a ne referi la capacitatea de a se controla a parintilor, in primul rand daca tinem cont de modalitatea primordiala de invatare specifica copilului: imitarea modelului.

Astfel, controlul comportamentului incepe cu parintii. Parintele care isi pirerde adesea controlul in relatia cu partenerul, alti adulti sau cu copilul nu se afla in postura de a cere copilului sa se controleze.

Uneori comportamentele copiilor pot fi extrem de exasperante insa responsabilitatea parintelui este de a-si pastra controlul, altfel aratand vulnerabilitate si transmitand controlul copilului care invata cum sa reactioneze cand isi simte ameintata valoarea personala. Intr-o astfel de situatie cel mai potrivit este ca parintele sa puna distanta intre el si copil, sa isi mentina calmul astfel incat sa poata sa elimine posibilele reactii critice si agresive la adresa copiilor.

Fiecare este responsabil de controlul propriului comportament.

Este gresita abordarea conform careia parintii incearca sa controleze comportamentele copiilor. In realitate nu este treaba lor sa-si controleze copiii, acasa sau in afara casei. Aceasta este o reteta perfecta doar pentru conflict, in fata careia copilul va raspunde fie prin opozitie, rebeliune sau prin retragere, conformism inhiband-si adevarate nevoi si aceasta deoarece isi simte amenintata valoarea personala.

 

Comportamente scapate de sub control ale parintilor:

-          Strigatul la copii,

-         Ordinele, dominarea si controlarea copiilor,

-        Folosirea sarcasmului si a cinismului,

-        Ridiculizarea, admonestarea, critica,

-        Etichetarea copiilor drept „incapatanat”, „prost”, „lenes”, „bun de nimic”,

-        Amenintarea cu parasirea,

-        Amenintarea ca il va trimite de acasa,

-        Amenintarea fizica a copilului,

-        Violenta fizica,

-       Pedepse disproportionate fata de greseli,

-       Imbrancirea,

-        Zgaltairea,

-       Compararea copilului cu altii,

-       Strictetea prea mare,

-       Manifestarea lipsei de afectiune fata de copil,

-       A nu spune „te rog” si „multumesc” copilului

-       A reactiona inconsecvent si imprevizibil la comportamentul copilului,

-       A permite copiilor sa controleze parintele,

-      A le retrage iubirea copiilor

 -   A nu cere scuze niciodata copiilor.

 

Parintii au responsabilitatea de a-i educa pe copii sa-si asume responsabilitatea pentru ei insisi.

In familie fiecare membru are anumite responsabilitati pentru o buna intelegere, ordine, siguranta, corectitudine etc. Aceste responsabilitati trebuie sa fi clare si asumate iar daca sunt nerespectate nu este indicat sa se reactioneze prin agresivitate, dominare, critica ci prin sanctiuni.

 

Stabilirea clara a responsabilitatilor este o conditie obligatorie pentru invatarea autocontrolului comportamental

Responsabilitatile fac parte din viata noastra a tuturor, adulti sau copii.

Adesea adultii au conceptia gresita ca cei mici nu trebuie sa aiba responsabilitati deoarece „sunt mici”. Totusi la un moment dat, incepand cu anumite varste acesti adulti incep sa le ceara copiilor respectarea diferitelor cereri si fac apel pentru asta doar la capacitatea de intelegere a copilului fiind contrariati ca desi au aceasta capacitate respectarea cerintelor nu se realizeaza. Aceasta deoarece nu au invatat progresiv sa isi dezvolte un comportament controlat, responsabil.

Dezvoltarea, autonomia pesupun asumare de responsabilitati conform varstei si capacitatilor specific la varsta respective, doar in acest context manifestandu-se liberatea si increderea in sine.

In familie responsabilitatile copiilor trebuie sa fi clare. Inainte de dezvoltarea suficienta a limbajului, reactiile nonverbale ale parintilor la comportamentle dificile ale copilului sunt foarte importante iar dupa ce limbajul verbal este dezvoltat suficient si nivelul de intelegere este tot mai bun, explicatiile verbale privind controlarea anumitor comportamente sunt foarte utile.

De exemplu:

-         Daca copilul de 2 ani incearca sa obtina dulciuri inainte de cina facand o criza de furie, reactia potrivita (sanctiunea) parintelui poate fi lipsa de atentie acordata comportamtului si refuzul de a-i da curs cererii. Pentru ca parintele ramane calm si nu isi pierde controlul, pastreaza relatia de iubire neconditionata cu copilul dar il si informeaza ca in acel mod nu va obtine nimic.

Pentru copiii mai mari este util sa se stabileasca clar care sunt responsabilitatile lor in casa. Cu cat sunt mai mari, cu atat pot fi implicati mai mult in stabilirea acestor responsabilitati care pot fi puse pe o lista. O conditie importanta este a se stabili si care sunt sanctiunile, consecintele nerespectarii responsabilitatilor decise. Aici trebuie precizat ca parintii trebuie sa le reaminteasca frecvent si cu calm care sunt responsabilitatile decise si sanctiunile date si de asemenea sa aiba grija ca cei mici sa nu evite responsabilitatile, de asemenea este important ca sanctiunea sa fie adecvata incalcarii responsabilitatii deoarce consecintele nedrepte nu vor determina un comportament responsabil.

 

Exemple de responsabilitati in casa pentru copii de varsta scolara

 

Acasa In afara casei

         

             -  Sa fie punctuali la masa,

 

         - Sa se ridice din pat cand sunt strigati,

 

         - Sa se spele si sa se imbrace singuri,

 

            -  Sa manance fara graba,

 

         - Sa ceara voie sa se ridice de la masa,

 

         - Sa circule prin casa intr-o maniera potolita,

 

         - Sa-si faca temele la ora programata,

 

         - Sa comunice respectuos cu ceilalti membri ai familiei,

 

         - Sa respecte bunurile altora,

 

         - Sa nu foloseasca lucrurile altora fara a cere voie,

 

         - Sa vorbeasca folosind un volum acceptabil al vocii,

 

        - Sa raspunda pozitiv la solicitarile din partea parintilor si a altor membri ai familiei,

 

         - Sa se joace cu alti copii intr-n mod nepericulos,

 

         -  Sa pastreze camerele comune curate,

 

        -  Sa isi stranga lucrurile personale si sa le puna la locul lor.

 

          

              -  Sa fie punctuali la scoala,

 

              -  Sa participe la orele de clasa conform programului,

 

              - Sa respecte obiectele celorlalti,

 

              - Sa respecte responsabilitatile alocate la scoala,

 

              - Sa fie punctuali la intoarcera acasa,

 

           - Sa comunice intr-o maniera respectuoasa cu profesorii, colegii si alti adulti si copii,

 

             - Sa se joace in mod nepericulos cu copiii,

 

            -  Sa vorbeasca folosind un volum acceptabil al vocii,

 

            -  Sa predea temele care i-au fost date.

 

Corectarea comportamentelor nedorite presupune claritate cu privire la comportamentele dorite si efort pentru a insusi aceste comportamente, in acest sens sunt utile responsabilitatile si consecintele nerespectarii lor: santiunile.

La nivel social sanctiunile exista pentru a asigura un comportament responsabil. Cand o persoana alege sa se comporte iresponsabil, alege si sanctiunea. Copiii invata repede ca purtarea responsabila le aduce privilegii, iar actiunile iresponsabile ii fac sa piarda privilegii. De asemenea, invata ca ei aleg riscul sanctiunii cand se poarta dificil.

 

Sanctiunea nu trebuie niciodata sa presupuna retragerea iubirii si a respectului, relatia trebuie sa isi pastreze importanta maxima, mai presus de orice altceva.

 

Sistemele autoritare, controlatoare au tendinta sa puna accentul pe „nu e voie” in privinta comportamentului copilului. Dar aceasta abordare nu ii demostreaza copilului ce sa faca si astfel nu stimuleaza autocontrolul si responsabilitatea. Mai mult, controlul prin dominatie si practici rigide formeaza fie copii timizi si care se simt in nesiguranta, fie copii exagerat de indrazneti care se opun controlului tot din nesiguranta, ceea ce adesea declanseaza furtuni mai ales la varsta adolescentei.

Sistemele in care nu functioneaza nici o cerere, cu ingaduinta totala si in care se accepta orice formeaza de asemenea copii care nu invata mai nimic despre autocontrol.

O alta abordare este cea haotica, si cea mai distructiva forma de gestionare a comportamentului: parintii trec aleator de la rigiditate la permisivitate exagerata si lipsa de control. Aceasta debusoleaza copiii care nu mai stiu care sunt cu precizie limitele si responsabilitatile in familie. Ei nu isi dezvolta sentimentul de securitate sau increderea in ei insisi iar nesigurantele ii vor insoti in adolescenta si in viata adulta.

 

Abordarea corecta presupune:

  •            Stabilirea clara a responsabilitatilor si a limitelor comportamentale,
  •        Stabilirea clara a consecintelor/sanctiunilor care se aplica in cazul nerespectarii responsabilitatilor si limitelor,
  •        Consecintele/sanctiunile trebuie sa fie echilibrate cu responsabilitatile deoarece daca sunt prea mari apare sentimentul nedreptatii si nu incurajeaza respectarea responsabilitatilor,
  •           Amintirea permaneta a acestora de catre parinti,
  •           Parintii trebuie sa fie model pentru copii in ceea ce priveste controlul comportamentului,
  •          Comunicarea, discutia despre ce anume a condus la nerespectarea unei responsabilitati ar trebui sa fie o obisnuinta din partea parintilor pentru a afla si intelege ce a condus la comportamentul nedorit si transmiterea faptului ca sanctiunea are rolul de a repara, penaliza comportamentul pentru a-l face sa dispara pe viitor si nu are legatura cu iubirea care este neconditionata.

 

Reguli pentru eficienta sanctiunilor

1. Pe cat posibil sanctiunea folosita sa fie consecinta fireasca a comportamentului lipsit de responsabilitate

De ex.

-            daca copilul se joaca cu mancarea, sanctiunea fireasca este sa i se ia mancarea, dupa ce a fost avizat ca asta se va intampla.

-          daca intr-o criza de furie arunca jucariile prin toata camera, o sanctiune fireasca este de a-i cere sa le adune pe toate.

 

2. Trebuie sa fie previzibile si consecvente

Aceasta se refera la faptul ca copilul stie intotdeauna care este responsabilitatea si sanctiunea pentru nerespectarea ei iar aceasta se aplica de fiecare data cand nu este respectata de oricare dintre parinti la fel.

 

3. Trebuie sa fie corecte si drepte

Sa fie echilibrata cu fapta si nu determinata de starea adultului.

 

4. Trebuie sa fie impersonale

Adultul care isi pierde calmul cu un copil care este necooperant si ii da o sanctiune bazata pe propriile proiectii si pe nevoia de ordine si perfectionism nu va avea eficienta cu copilul deoarece acesta simte ca sanctiunea este doar o cale de expimare a frustrarii adultului.

 

5. Trebuie sa sublinieze ce se asteapta din partea copiilor astfel incat atunci cand sunt aplicate sa devina un prilej de purtare mai responsabilasi de autocontrol.

 

6. Trebuie amanate pana ce adultul a inteles rolul psihologic al comportamentului iresponsabil, astfel incat sa fie folosite ca o reflectare a ceea ce a inteles.

 

7. Trebuie aplicate in maniera pozitiva si calma astfel incat copilul sa nu se teama de adultul care detine controlul.

Frica inhiba comunicarea dintre copil si parinte si mai mult, copilul speriat poate sa fie de acord cu orice dar dupa ce isi revine nu va fi invatat nimic si este posibil ca actiunea iresponsabila sa se repete sau sa apara alta mai serioasa.

 

Exemple de sanctiuni:

-          Nu acorda atentie actiunii iresponsabile (este eficienta cand purtarea respectiva are scopul de a atrage atentia parintelui),

-          Retragerea privilegiilor (de ex. restrictia unei activitati preferate),

-       Retinerea in casa cu un scop semnificativ – aceasta trebuie supravegheata si cel care supravegheaza are nevoie de informatii clare cu privire la sarcina care i-a fost data copilului, de ex sa faca ordine in camera, sa termine de spalat vasele, sa-si termine temele,

-         Alocarea unei responsabilitati domestice,

-         Avertizarea cu retragerea unui privilegiu in viitor – de exemplu sa ramana peste noapte la un prieten, sa mearga la cineama, etc.

-         Retragerea banilor de buzunar.

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210