Sa educam fara a rani I

I

Managementul comportamental al copilul
I. Controlul comportamentelor nedorite ale copilului:

Pentru a putea face asta ar trebui in primul rand sa pornim de la cateva premise generale:
1. Copii sunt diferiti de adulti
Diferentele sunt date de cel putin cateva aspecte:
Dezvoltarea copiilor urmeaza o serie de etape, la o anumita varsta cel mic are un anumit nivel de dezvoltare, de asemenea creierul lor este in continua dezvoltare si modificare,
Copiii nu isi pot controla emotiile, impulsurile si dorintele, ei au nevoie de ajutor pentru a si le regla.
Copiii iau lucrurile in mod literar sau interpreteaza in mod gresit deoarece legaturile lor neuronale nu sunt complet dezvoltate.
2. Ca parinte trebuie sa ne pastram calmul
Pastrarea calmului sta la baza unei bune influente educative. In situatia de neascultare copilul manifesta un comportament care vine in contradictie cu scopul parintelui (acela de a fi ascultat). Aceasta duce la aparitia unor emotii negative si atrage dupa sine, in mod natural, folosirea unor metode congruente cu starea emotionala negativa. Constientizarea emotiilor, expimarea in cuvinte a acestora si transmiterea catre copil a ceea ce simte parintele este o modalitate mai buna decat aplicarea unei pedepse. Aceasta deoarece pe de o parte ii ofera copilului un model de reactie atunci cand se confrunta cu emotii negative, pe de alta parte il ajuta pe parinte sa exprime intr-un mod adecvat ceea ce simte. A apela imediat la o pedeapsa, sub impactul emotiei negative si, posibil intense pe care o resimte parintele poate conduce foarte repede la sentimente de vinovatie ale parintelui care din nou va adopta un comportament in acord cu sentimentul de vinovatie. Ori acest torent de comportamente diferite care se succed cu repeziciune poate fi debusolant pentru copilul care se va apara prin neascultare uneori.
In situatia de mai sus lucrurile evolueaza astfel: vorbim  incercam sa convingem  ne certam  tipam  lovim
3. Cateodata prea multe cuvinte coplesesc copilul
Capacitatea copiilor de a prelua informatii este limitata,
Copilul poate bloca informatiile (ca si cum trec pe langa el),
Intr-o situatie emotionala prea multa vorbarie ii inhiba capacitatea de a gandi in mod corespunzator.
Controlul comportamentelor nedorite:
Etapa 1: stabilirea comportamentelor pe care dorim ca cel mic sa nu le mai aiba
Acest pas este deosebit de important deoarece noi ca adulti trebuie sa stim foartee clar ce anume dorim ca cel mic SA OPREASCA a mai face in continuare si ce comportamnte dorim SA INCEAPA a face.
Exemple de astfel de comportamente:
- sa inceteze sa scanceasca/sa se smiorcaie,
- sa inceteze sa loveasca,
- sa opreasca amanarea diferitelor lucruri,
- sa inceteze sa se murdareasca,
- sa inceteze sa mai sara in pat incaltat,
- sa inceteze sa mai tipe,
- sa se opreasca din “criza de protest” (atunci cand se agita, plange, tipa pentru a i se face pe plac),
- sa inceteze sa mai insiste atunci cand i s-a spus NU,
- sa isi stranga jucariile/lucrurile,
- sa inceapa sa faca ordine in camera,
- sa mearga sa se spele pe maini,
- sa vina la masa.
IMPORTANT! parintii trebuie sa stie clar care sunt acele comportamente pe care doresc sa le modifice.
IMPORTANT! pentru comportamente suparatoare, deranjante dar nu prea grave este bine sa adoptam metoda ignorarii lor.
Ignorarea comportamentului nepotrivit al copilului poate fi o metoda eficienta pentru a-l ajuta sa-si schimbe purtarea. Dar a-l ignora nu inseamna a fi indiferent. Daca la un moment dat este util si eficient sa ignoram comportamentul copilului, este la fel de important ca mai tarziu sa putem sta de vorba cu el despre modul cum s-a purtat, astfel incat in mintea lui sa nu existe nici o confuzie cu privire la ceea ce astepam de la el. el
Inainte de a trece cu vederea comportamentul nedorit al copilului, este important sa evaluam urmatoarele aspecte:
(1) Va fi distructiv pentru copil sa-l ignor?
(2) Va fi distructiv pentru lucrurile afectate?
(3) Va fi distructiv pentru ceilalti copii?
Poate fi distructiv pentru copil cand ajunge sa creada ca este lasat sa faca ce vrea, fara sa fie corectat sau pedepsit. Prin aceasta, tendinta lui de a gresi este incurajata. Nebagarea in seama a comportamentului negativ al copilului poate fi distructiva si in cazul cand exista posibilitatea sa se raneasca.
Poate fi distructiva pentru lucrurile din jur, atunci cand copilul se catara pe masa si incepe sa cu jucariile sau alte obiecte.
Si, in al treilea rand, poate fi distructiv pentru ceilalti copii, atunci cand ei vad ca prietenul lor poate sa nu asculte fara a fi pedepsit. Este posibil ca acest lucru sa le afecteze respectul fata de tine, ca autoritate.
Etapa 2: atentionarea
Aceasta presupune folosirea numaratului (1-2-3) care se refera la timpul pe care il dam copilului sa puna in aplicare ceea ce ii solicitam -sa opreasca sau sa inceapa un anume comportament .
De ce este util sa folosim numaratul?
- Numaratul inlocuieste discursurile prea lungi, morala si explicatiile care au darul de a accentua nemultumirea parintelui,
- Daca parintele vorbeste prea mult acest lucru agraveaza situatia – ajunge sa se enerveze, tinde sa ofere prea multe explicatii iar copilul se apara nebagandu-l in seama (adesea parinti ispun “parca nici nu ma aude”),
- Transmite copilului ca autoritatea parintelui nu este negociabila,
- Este corect sa ii amintim copilului ce asteptam de la el si sa ii dam timp pentru a pune in aplicare solicitarea.
- Este o buna si simpla modalitate pentru ca parintii sa se puna de acord, cerinta obligatorie in toate metodele de disciplinare.
- Pregatire copilului se refera la explicatiile cu privire la numarat, consecintele lui. Este de dorit ca ambii parinti sa il informeze.
Atentionarea copilului prin numarat este precedata de o instruire a copilului privind aceatsa metoda, cand se foloseste si pentru ce anume, ce urmeaza atunci cand numaratoarea ajunge la 3 si copilul nu a indeplinit cerinta parintelui.
Descriere:
Cand comportamentul nedorit apare parintele ridica un deget si spune:
“1” Parintele asteapta 5 secunde pentru a vedea daca comportamentul continua. Daca comportamentul continua, parintele ridica 2 degete si spune:
“2” Parintele asteapta 5 secunde pentru a vedea daca comportamentul continua. Daca comportamentul continua, parintele ridica 3 degete si spune:
“3” si urmeaza pedeapsa:
“5 minute pauza (time-out)”
Etapa 3: urmarea, consecinta numaratului
Pauza/Time-out-ul - “5 minute pauza”
Cele cinci minute pauza inseamna a sta pe un scaun, un colt de canapea, pe covor sau intr-un loc special desemnat pentru aceasta pauza, loc despre care copilul stie, a fost informat de catre parinte.
Time-out-ul (pauza) nu este in sine o pedeapsa ci o fortare a copilului de a se opri din comportamentul nedorit.
Specialistii spun ca durata pauzei difera in functie de varsta, stabilindu-se pentru fiecare an din varsta copilului cate 1 minut de pauza.
Insa pentru copiii hiperkinetici sau cei cu deficiente de dezvoltare numarul de minute trebuie sa fie intotdeauna mai mic decat varsta reala datorita imposibilitatii lor de a sta “linistiti”.
De ex un copil cu ADHD care are 11 ani nu va primi un time-out de 11 minute, acest interval de timp fiind foarte mare pentru posibilitatile lui reale de a sta linistit, posibilitati care decurg din afectiunea pe care o prezinta. 5 minute de pauza/time-out vor fi suficiente.

ATENTIE! Cand copilul face ceva foarte grav se poate spune direct : “3” Acasta este valabil pentru comportamente ca: lovit, scuipat, limbaj vulgar, agresiv, muscat. Trebuie mereu sa aiba grija sa nu vorbeasca prea mult sau sa se implice emotional.
Cea mai grea parte a acestui numarat este pentru parinte sa se gestioneze pe el insusi.
Time-out-ul/pauza, dupa cum am mai spus nu este in sine o pedeapsa, ci o consecinta pentru comportamentul copilului.
Are numeroase avantaje: - nu este agresiv, nu afecteaza stima de sine a copilului
Ce facem daca copilul refuza sa mearga “in pauza”? Pierd anumite privilegii.
Este posibil ca urmarea imediata a acestei metode, sa fie faptul ca cel mic va testa limitele si seriozitatea parintelui cu privire la ceea ce spune si ce face. Dar atunci cand va afla ca parintele este de neclintit, nu cedeaza la cerintele sale, sa decida sa stea in “pauza/time-out” decat sa piarda acele privilegii.
Exemple de testari si manipulari folosite:
Santajul (Este foarte greu sa ii faci fata in public, Elementul de baza este repetitia):
te rog, te rog, te rog….
De ce ? De ce ? De ce ?
Dar da-mi ce doresc si voi tacea…
Intimidarea
- crize, atacuri evident agresive,
- copii mai mici care nu au inca limbajul bine dezvoltat se vor arunca pe jos, se vor lovi cu capul, vor tipa
copiii mai mari care au abilitati verbale mai bine dezvoltate vor aduce argumente, vor face promisiuni, etc.
Amenintarea
- “Voi pleca de acasa”
- “Nu mai vorbesc cu tine niciodata”
- Altfel spus: Faci ce vreau eu sau altfel ceva rau se va intampla.
Martirul
- plange, se imbufneaza, arata trist,
- Spune: “Nimeni nu ma iubeste” “O placi pe ea mai mult decat pe mine”
- Face lucruri de genul: refuza sa isi manance cina, ramane la fereastra si se holbeaza chiar o ora,
Scopul este de a-l face pe parinte sa se simta vinovat.
prin comportament transmite informatii de genul : ma faci sa ma simt inconfortabil pentru ca nu imi dai ce doresc, acum o sa fac si eu acelasi lucru pentru tine (te fac sa te simti inconfortabil), Acum amandoi suntem nefericiti. Dacatu cedezi o sa cedez si eu. Dar daca apare cedarea se pune intrebarea: cine comanda? (evident copilul)
Linguseala
- copilul incearca sa il faca pe parinte sa se simta bine astfel ca parintele se va simti prost sa il disciplineze: “Pot sa primesc o bomboana te rog? Promit ca la masa voi manca tot si nu voi cere nici desert” sau “Daca imi cumperi calculator iti priomit ca nu voi mai cere niciodata nimic”
- In aceasta situatie parintele trebuie sa fie atent deoarece uneori cererea este intemeiata, bine formulata si atunci nu trebuie penalizata. De ex. “daca imi fac curatenie in camera atnci pot sa il invit pe prietenul meu pe la mine?”
Tactici fizice
- se refera la atacuri fizice, sparge ceva, fuge,
- sunt mai obisnuite in cazul copiilor mici care nu au bilitati verbale inca bine dezvoltate si in cazul copiilor care intampina dificultati de control emotional (copii cu ADHD)
Imbufnarea:
- este un comportament pasiv care are rolul de a-la face pe parinte sa se simta vinovat,
- mergeti mai departe, ignorati acest comportament,
daca continua cu imbufnarea devenind agresiv puteti incepe sa numarati.

Exemple de privilegii care pot fi retrase:
- retragerea banilor de buzunar, a banilor de buzunar castigati in modul stabilit de parinte, a banilor stabiliti pentru anumite cumparaturi,
- dulciuri,
- haine scumpe, de a-si alege hainele sau refuzul de a-i spala hainele (mai ales pentru copiii mai mari),
- desene, jocuri video, tv, muzica,
- timpul petrecut cu altii – timpul obisnuit parinte-copil, mersul in parc, la cinema, sporturi de grup, cluburi dupa scoala, intalniri cu prietenii, petreceri, timp petrecut la tv,
- transport – nu mai este dus cu masina in anumite locuri, alegerea muzicii la cd-playerul sau radioul din masina,
- moda – alegerea produselor, deodorante (mai ales pentru fete mai mari),
- chestiuni de grup – interzicerea jocurilor electronice, interzicerea parasirii casei, fara sport, fara alegeri,
Daca nu este nimic ce nu puteti retrage inseamna ca ar trebui stabilite niste privilegii care pot fi retrase atunci cand copilul are comportamente nedorite.
Alternative ale Time-out-ului
Ce facem in public?
Este de dorit sa implementam aceasta metoda mai intai acasa.
Inainte a pleca de acasa este bine sa pregatim copilul: “Fii atent, trebuie sa mergem la cumparaturi si doresc sa te porti bine. Daca ma ajuti si nu ajungi la 3 ... (puteti folosi ceva ce el o sa primeasca oricum)... aceasta este o recompensa nu mita. Aceasta este o modalitate foarte utila deoarece stabileste asteptarile pe care le avem de la cel mic si consecintele comportamentului sau, adica fie posibile modalitati de recompensa in situatiile in care se comporta la modul asteptat, fie penalizarea –prin aplicarea time-out-ului. Pentru aceatsa din urma se pot folosi alternative la locul de time-out- baia (unde mergem impreuna cu copilul), un colt al magazinului, masina, tinutul de mana.
Este importamnt sa ne mentime calmul si sa luptam cu rusinea. Rusinea este de cele mai mult eori destabilizatoare si ne face sa ne pierdem cumpatul si sa actionam nepotrivit in situatii publice. Insa rusinea este o emotie proprie care trebuie analizata si eliminata de catre adult si nu are legatura cu cel mic.

Beneficii ale modalitatii de management comportamental:
- Copilul este responsabil pentru propriul comportament
- Dar prea multa vorbarie (prea multe explicatii sau reprosuri) il distrag de la comportamentele bune si il focuseaza spre cearta/lupta.
Precizari de situatii in care mai poate fi folosita aceasta modalitate de management comportamental:

Rivalitatea intre frati:
- in aceasta situatie este e dorit sa folosim numaratul pentru ambii copii
- nu trebuie sa intrebam niciodata: “Ce s-a intamplat?” sau “Cine este vinovatul?”
- nu asteptam ca cel mare dintre copii sa fie mai matur,
- nu ii trimitem pe copiii certati in aceeasi camera pentru time-out.

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210