Formarea identitatii de sine

formarea identitatii de sine

 

 

Dezvoltarea sanatoasa si neintrerupta a simturilor, corpului, emotiilor si intelectului unui copil constituie temelia identitatii de sine. O identitate de sine puternica face posibil un contact bun cu mediul inconjurator si cu oamenii din acel mediu... Modul in care ne folosim functiile de contact ne arata cat de puternici sau slabi ne simtim...

 

Copiii descopera curand ca viata nu este perfecta, ca traim intr-o lume haotica, o lume a contradictiilor si a dihotomiei... ei invata sa faca fata si sa le compenseze... se protejeaza intr-un anumit fel. Unii se retrag pentru a nu fi raniti. Altii evoca fantezii ca sa se distreze si sa-si faca viata mai usoara, mai usor de trait. Unii se joaca-muncesc-invata (intrucat toate sunt legate) ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, inchizandu-se fata de tot ceea ce este dureros. Altii se protejeaza socand intr-un fel anume; acesti copii obtin cea mai mare atentie, lucru ce tinde adesea sa intareasca acel comportament pe care adultii il detesta.

 

Copiii fac ce pot pentru a se descurca, pentru a supravietui. Copiii au tendinta naturala de a creste. In fata lipsurilor sau a intreruperilor functionarii lor natural, ei isi vor alege un anumit comportament ce pare sa le serveasca pentru a se descurca. Ei pot actiona intr-un mod agresiv, ostil, manios, hiperactiv. Pot sa se retraga intr-o lume pe care si-o plasmuiesc singuri. Pot sa vorbeasca putin de tot sau chiar deloc. Pot sa dezvolte o teama de orice sau de un lucru particular care le afecteaza propria viata si pe cea a tuturor celor care le sunt apropiati in vreun fel. Pot deveni exceptionali, exagerat de “buni si agreabili”. Pot sa se agate de adultii din viata lor intr-un mod nesuferit. Pot sa faca in pat, sa aiba alergie, astm, ticuri, dureri de stomac, de cap, accidente. Copilul nu cunoaste nici o limita in a incerca sa isi satisfaca nevoile. Pe masura ce devine adolescent, aceste comportamente pot fi exagerate, pot fi schimbate cu unele noi cum ar fi seductie si promiscuitate, consum excesiv de alcool si alte droguri. In spatele acestor incercari de a face fata realitatii, se afla intotdeauna nevoi nesatisfacute ce au ca rezultat o pierdere a identitatii de sine…

 

De aceea, adesea este nevoie sa ne intoarcem si sa ne reamintim, sa recastigam, sa reinoim si sa intarim un lucru avut odata in trecut, uneori foarte devreme in viata, si care s-a “pierdut”.

 

Pe masura ce simturile se trezesc, pe masura ce incepe sa-si cunoasca corpul, o persoana poate recunoaste, accepta si exprima emotiile si sentimentele pe care le-a pierdut.


Ea invata sa faca alegeri, sa-si exprime verbal dorintele, nevoile, gandurile si ideile. Pe masura ce aceasta persoana invata cine este si accepta ca este diferita, va intra in contact si va dezvolta, repara, vindeca, construi identitatea de sine indiferent ca are 3 sau 83 de ani.

 

 

 

Dr. Violet Oaklander – Ferestre catre copiii nostri

 

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210