Despre oameni si puterea lor

succes

 

Despre legi naturale pe care, respectandu-le ne vom organiza viata in armonie. Despre puterea pe care o avem respectand ceea ce e natural, cunoscut sau nu, influentand tot ceea ce suntem ca fiinte: corp, spirit, minte, suflet.

 

1. Legea controlului: ne simtim bine in masura in care simtim ca avem control asupra propriei vieti. Persoanele care simt ca nu detin controlul asupra propriei vieti sau a unei parti importante a acesteia ajung la stres, tensiune, anxietate, afectiuni psihosomatice. Acestea se manifesta prin stari de iritare, furie, resentimente, revolta care, prelungite conduc la insomnie, depresie sau sunt convertite in simptome fizice – dureri, blocaje, afectiuni somatice. Putem sa simtim ca detim controlul asupra vietii noastre si, ca urmare, responsabili de propria viata, fericiti, optimisti, increzatori sau dimpotriva ne putem simti controlati de catre altii si, in consecinta, neajutorati, prinsi in cursa, victime. In fiecare dintre cele doua situatii numitorul comun este noi insine, adica totul incepe cu modul in care gandim despre o situatie, acesta determinand ceea ce simtim, iar emotiile si sentimentele determina comportamentul. Autodisciplina si stapanirea de sine incep sa se manifeste in momentul in care preluam controlul asupra propriilor ganduri.

Exista doua moduri fundamentale prin care putem controla orice situatie ce determina aparitia stresului sau a nefericirii. Primul: sa actionam. Putem merge inainte, facand ceva pentru a aduce o schimbare, implicandu-ne intr-un anume fel si sa schimband situatia respectiva. Al doilea mod: sa ne retragem, sa nu mai opunem rezistenta, sa incetam sa mai luptam, lasand lucrurile sa decurga de la sine, implicandu-ne in altcev.

Increderea in sine care insoteste senzatia de a fi stapan pe situatie, confera unei persoane care are un scop si un plan clar, un avantaj net fata de o persoana nesigura sau nehotarata.

 

2. Legea cauzei si efectului: pentru fiecare efect din viata noastra exista o cauza specifica. Este o lege a intregului univers, care spune ca pentru orice efect exista o cauza chiar daca o cunoastem sau nu. Astfel, pentru orice succes exista o cauza si pentru orice esec de asemenea. Pentru orice boala exista o cauza si pentru starea de sanatate la fel. Cunoasterea cauzelor determina influentarea efectelor. Astfel intelegem paradoxul situatiei in care facem aceleasi lucruri de fiecare data si ne asteptam la rezultate diferite. Pe plan interior, gandurile sunt cauze si starile sunt efecte. Gandurile noastre sunt cauze primale ale situatiilor din viata noastra. Tot ceea ce suntem este rezultatul modului in care gandim, schimband gandurile ne vom schimba viata. Schimbarile produse in interior vor atrage schimbari in exterior. Preluand controlul asupra propriilor ganduri vom schimba sentimentele si deci comportamentul. Si astfel aceasta lege se armonizeaza cu Legea controlului.

Aceasta lege explica de ce obtinem ceea ce dam. La locul de munca, daca oferim produse sau servicii de calitate, pe care clientii le doresc, de care au nevoie si pe care sunt dispusi sa le plateasca si apoi le vom promova cum se cuvine, vom avea succes in vanzarea lor. Daca nu procedam astfel, nu vom reusi. Daca facem un lucru de calitate si obtinem rezultatele de care firma la care lucram are nevoie pentru a se dezvolta si prospera, vom avea succes si vom fi fericiti in cariera. Daca ii tratam bine pe altii, vom fi tratati la fel de catre acestia, intotdeauna vom primi de la viata ceea ce am pus in ea.

 

3. Legea credintei: tot ceea ce credem din tot sufletul devine realitate. Cu cat credem mai mult in ceva cu atat mai mari sunt sansele sa devina realitate deoarece credintele proprii ne determina sa ignoram informatiile care nu corespund cu ele. Convingerile noastre ne pregatesc pentru ceea ce se va intampla, adica ne determina sa actionam in asa fel incat sa se produca rezultatele in acord cu acestea.

In general oamenii se impart in doua categorii, in functie de modul in care privesc viata si lumea: cei care considera lumea un loc bun, care vad partea buna a oamenilor si a situatiilor si cred ca exista bine si poti sa ai succes. Acesti oameni cred despre sine ca sunt oameni buni, desi poate nu perfecti, cred in viitorul bun al lor si al celorlalti, sunt in esenta optimisti si pozitivi, gasesc “binele” si partea pozitiva in evenimente si situatii. Ei tind sa isi modifice viitorul in mod activ, construindu-l si creandu-l. Mentinerea acestei atitudini pozitive si binevoitoare asupra lumii este o parte importanta din calea spre succes. Si mai sunt oamenii care au o atitudine negativista si pesimista asupra lor insisi si a celorlalti si fata de viata in general si care cred ca indiferent ce faci sau cat de mult muncesti nu obtii mare lucru din cauza obstacolelor aparute, obsacole care vin din afara, de la lumea sau viata “rauvoitoare”. Ei vad peste tot nedreptate, opresiune, nenorocire. Cand lucrurile merg rau externalizeaza vina – altii sunt responsabili, se simt doar victime. Datorita acestei atitudini ei nu se plac si nici nu se respecta prea mult pe ei insisi.

Convingerile proprii ne limiteaza cel mai mult in viata, ne impiedica sa actionam, oprindu-ne adesea si de la o simpla incercare, ne determina uneori sa vedem lucruri care nu sunt adevarate. Convingerile despre capacitatile intelectuale pot fi determinate de notele obtinute pe parcursul dezvolatrii sau de rezultatele obtinute ori de reactiile persoanelor importante fata de noi in situatii de performanta. Simtim si credem despre noi ca nu suntem creativi, capabili intr-un fel sau altul, nu putem renunta la anumite comportamente sau nu suntem atragatori si acestea ne determina sa ne comportam in acord cu ceea ce simtim si este intiparit in interiorul nostru ca si convingere. Dar, indiferent de convingerea noastra, daca credem cu tarie in ceva, acesta va deveni realitatea noastra. Majoritatea convingerilor noastre autolimitative nu sunt deloc adevarate. Ele se bazeaza pe informatiile negative pe care le-am asimilat si le-am acceptat ca fiind adevarate. Odata ce am acceptat-o ca fiind adevarata, convingerea devine realitate pentru noi. Dupa cum spunea Henry Ford: „Daca crezi ca poti face un lucru, sau daca crezi ca nu poti, ai dreptate si intr-un caz si in celalalt."

 

4. Legea asteptarilor: tot ceea ce asteptam cu incredere, devine propria profetie de autoimplinire. Adica ceea ce primesti de la viata nu este neaparat ceea ce doresti ci ceea ce te astepti sa primesti. Propriile asteptari exercita o influenta puternica, invizibila, care-i determina pe oameni sa actioneze si care fac ca situatiile sa se desfasoare exact in modul in care am anticipat.

De aceea oamenii de succes au o atitudine de incredere, de asteptari optimiste. Ei se asteapta sa aiba succes, ei se asteapta sa placa celorlalti. Ei se asteapta sa fie fericiti si rareori sunt dezamagiti. Persoanele care nu au succes au asteptari negative, de cinism si pesimism, care, intr-o masura oarecare, determina ca situatiile sa se desfasoare exact asa cum se asteapta ei. Doar ca asteptarile noastre sunt modelate direct proportional cu respectul fata de seriozitatea sursei.

 

Exista 4 tipuri de asteptari care au impact asupra vietii noastre:


1.Asteptarile parintilor. Toti suntem programati, pe plan subconstient, sa ne ridicam sau sa coboram la nivelul sperantelor pe care parintii si le-au facut in legatura cu noi. Nevoia de aprobare din partea parintilor continua, chiar si dupa ce acestia nu mai sunt cu noi. Daca parintii s-au asteptat ca noi sa reusim si ne-au incurajat cu vorbe bune sa facem cum e maibine si sa fim cei mai buni, atunci acest fapt a avut o influenta enorma asupra persoanei care suntem in prezent. Daca, asa cum se intampla in multe cazuri, parintii nu s-au asteptat la nimic bun in ceea ce va priveste, sau nu s-au asteptat la nimic, probabil ca mai simtiti inca, inconstient, povara incercarilor pe care le faceti pentru a nu va dezamagi parintii.

2. Asteptarile sefului ierarhic superior in ceea ce priveste rezultatele de la serviciu. Oamenii ai caror sefi au asteptari pozitive, sunt intotdeauna mai veseli si au rezultate mai bune decat cei ai caror sefi gandesc negativ sau critic, intrucat sunteti inevitabil influentati de asteptarile oamenilor de care depinde venitul vostru, este putin probabil ca veti fi vreodata fericiti, sau ca veti avea succes muncind pentru oamenii cu o atitudine si un comportament negative.

3. Asteptarile de la copil/sot/prieteni/colegi. Cu cat avem un impact mai puternic in viata cuiva cu atat asteptarile noastre le va afecta mai puternic randamentul. Daca vom avea asteptari pozitive de la ceilalti ei vor incerca sa nu ne dezamageasca.

4. Asteptarile de la noi insine. O atitudine mental pozitiva, incredere in propria persoana si in reustele proprii, tendinta de interpreta situatiile ca aducatoare de beneficii ajuta in indeplinirea scopurilor propuse.

 

5. Legea atractiei spune ca noi suntem un magnet viu, adica atragem in viata noastra persoane si situatii ce corespund gandurilor noastre predominante. Gandurile noastre sunt o forma de energie care vibreaza cu o viteza determinata de nivelul de intensitate emotionala ce acompaniaza gandul. Cu cat suntem mai agitati sau mai speriati, cu atat mai rapid emitem ganduri si atragem oameni si situatii similare. Aceasta lege poate fi considerata o varianta a Legii cauzei si efectului.

 

6. Legea concordantei spune: „Cum e in interior, asa e si in exterior". Aceasta lege afirma ca lumea noastra exterioara este o reflectie a lumii noastre interioare. Aceasta lege afirma ca poti spune ce se intampla in interior, privind la ce se intampla in jurul tau. Tot ce este in viata voastra se manifesta din interior spre exterior. Lumea exterioara de manifestari corespunde cu lumea interioara a gandurilor si emotiilor noastre. Lumea exterioara a relatiilor va corespunde persoanei care esti cu adevarat in interior, adevaratei tale personalitati interioare. Lumea exterioara a sanatatii va corespunde atitudinilor mentale interioare. Lumea exterioara a venitului si realizarii financiare va corespunde lumii interioare a gandirii si pregatirii personale. Modul in care oamenii reactioneaza la tot ceea ce faceti si spuneti, reflecta atitudinea si comportamentul pe care-l aveti fata de acestia.Totul are loc dinspre interior inspre exterior. O mare greseala este sa ne concentram pe “a face” inainte de “a fi”. Goethe, a spus: „Omul trebuie sa fie ceva, pentru a fi in stare sa faca ceva". Trebuie sa devenim o persoana diferita in interior inainte de a obtine rezultate in exterior deoarece nu ne putem preface multa vreme sau uneori chiar deloc. Multi oameni vor sa imbunatateasca sau sa modifice anumite aspecte din viata lor, incercand sa-I schimbe pe altii. Nu le place ceea ce vad ca se reflecta inapoi in oglinda vietii lor, asa ca isi irosesc energia lustruind oglinda, in loc sa mearga la sursa reflectiei. William James scria: „Cea mai mare realizare din viata a fost sa descopar ca oamenii pot modifica aspectele exterioare ale vietii lor, schimbandu-si atitudinile mentale interioare."

 

7. Legea echivalentei mentale spune, in esenta ca gandurile se materializeaza. Gandurile, viu imaginate si repetate, incarcate de emotii, devin realitatea noastra. Aproape tot ceea ce avem in viata a fost creat de propria noastra gandire - fie buna, fie rea. Si aceasta deoarece actionam intr-o maniera compatibila cu ceea ce gandim, si, astfel, daca ne schimbam gandirea, ne schimbam viata.

Cand incepem sa gandim intr-un mod pozitiv, increzator, asupra principalelor domenii ale vietii noastre, preluam controlul asupra a ceea ce ni se intampla. ne armonizam viata cu cauza si efectul. Cultivam cauze pozitive si recoltam efecte pozitive, incepem sa credem mai intens in noi insine si in posibilitatile noastre. Ne asteptam la mai multe rezultate bune. Atragem oameni si situatii pozitive si, in curand, lumea exterioara, cea a rezultatelor, va incepe sa corespunda lumii noastre interioare de gandire constructiva.

 

Aceasta intreaga transformare incepe cu gandurile noastre. Schimbati-va gandirea si, cu siguranta, si viata voastra se va schimba. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faceti, este sa creati echivalentul mental la ceea ce doriti sa traiti in realitatea voastra. Toate celelalte vin de la sine.

 

Brian Tracy – Succesul in viata

 

 

Depresia sau sensul vietii

Cure-Depression cr

 

“Viata este asemenea curgerii apei….. Viata ne vorbeste si noi vorbim vietii. Viata ne pune intrebari si noi ii dam raspunsuri. Noi punem intrebari si ea ne da raspunsuri.”
Uneori, in timp, apare o lipsa de reper si sens pe care le traiesti tot mai intens si ele ajung sa blocheze aceasta legatura eu-viata si astfel apare: depresia.

 

Solutii false sau incomplete… masti in fata celorlalti sau fata de noi insine… sentimente, stari si emotii reprimate, neacceptate din diferite motive mai mult sau mai putin personale... necunoastere de sine sau cunoastere insuficienta, neacceptare sau neincredere… toate si multe altele blocheaza aceasta legatura si atunci rezultatul este: depresia.

 

Pentru ca nu mai poti vedea ce esti si ce ai, blocat in ce nu ai si, uneori, nesigur pe ce esti…

 

Te simti slab, uitand de toata puterea pe care ai dovedint-o de-a lungul vietii in diferite circumstante, ca si cum nu ar fi existat.

 

Te simti fara sens caci toate solutiile la care ai apelat s-au dovedit simple compensari mai mult sau mai putin eficiente dar in timp si-au epuizat calitatea nemaipotrivindu-se, nemaisatisfacand nevoia… devenind nepotrivite si nefunctionale…

 

Te simti singur, pentru ca in realitate ai fugit mereu de tine insuti si te-ai pierdut pe drum… uitand ca nu esti niciodata singur, ca intotdeauna te ai cel putin pe tine alaturi… dar asta nu mai are sens, pentru ca tot ce ai facut te-a indepartat atat de tine insuti incat nu mai simti ca esti tu cu tine si la un moment dat cautarea altora pentru alungarea singuratatii nu mai are sens. Caci ai nevoie in primul rand de tine pentru a putea fi impreuna cu altii.

 

Te simti apatic si lipsit de emotii pentru ca atat de mult le-ai respins, reprimat, negat si inhibat incat te-ai golit de ele si ai ajuns incapabil sa traiesti realizand, prin absenta lor ca acestea sunt de fapt condimentul vietii care fara ele nu are gust… e fada… plata… anosta… Ai respins trairi negative speriat de puterea lor si fugind de durere si suferinta dar nu ai stiut ca le respingi astfel si pe cele pozitive care nu pot trai fara primele. Caci, cum am putea simti si trai bucuria in absenta cunoasterii tristetii, entuziasmul in afara revoltei, linistea fara furie sau siguranta fara teama? Ai vrut sa le separi, sa alegi si ai distorsionat ceea ce nu putea fi separat si te-ai indeparat de toate…

 

Te simti nemotivat pentru orice… caci lumea interioara s-a prabusit sub cerinte exterioare tie pe care multa vreme le-ai crezut ca fiind ale tale si dintr-o data constructia s-a daramat. Ai facut totul cu forte care ai constatat ca nu sunt ale tale, sau nu mai sunt, din interior presand alte puteri sa fie luate in considerare si urmate. Le-ai respins, negat, inhibat … si ai continuat intr-un fel care se dovedeste acum a fi impropriu si nu te mai recunosti… pentru ca adevarut tu nu s-a manifestat poate niciodata sau nu indeajuns.

 

Si ce faci legat de toate astea? Ceri sprijin: familiei, prietenilor, medicilor, preotului, psihologului. Este bine, constructiv, util dar nu uita sa sustii acest sprijin in reconstructia propriei persoane caci oricare dintre ei sau toti impreuna nu au puterea de a schimba ceea ce doar tu poti face, de a da jos blocajele care opresc “curgerea vietii” in fluxul interior-exterior… Nu exista rezolvare doar prin influenta din exterior indiferent cat de puternic il percepi pe cel care ti-l ofera. Dumnezeu insusi ne ajuta daca ne ajutam. Acest sprijin este ca un dans in doi in care ne lasam purtati de partenerul experimentat pentru a invata, dar participam prim propria implicare, urmand pasii, depunad efort sa ne coordonam, implicandu-ne activ si sutinut alaturi de acesta. Astfel, el singur, nu poate face totul… oricat de competent si experimentat, oricat de puternic ar fi. Nimeni si nimic, nici medicamente, nici psihoterapie, nici sustinerea familiei sau disponibilitatea de sprijin a prietenilor nu functioneaza ca o “bagheta magica” pentru a ne alunga depresia.

 

Atat timp cat factorii care au declansat-o si o sustin nu sunt identificati, analizati, indepartati, toate modalitatile exterioare de influenta sunt cel mult o perioada eficiente.

 

Raspunsul este in interior, in tine insuti si cel mai mare sprijin pe care il poti primi este sa ti se ofere cadrul securizant, sustinerea, incurajarea, si ghidarea pentru cautarile pe care sa le faci TU INSUTI.

 

 

http://suntsanatos.ro/depresia-strigatul-mut-al-sufletului-3814.html

 

 

Rusinea – semnul aparitiei unei nevoi neacceptate

thumb3

 

Oamenii traiesc si cresc intr-un spatiu de viata in contextul relatiilor (Perls,1951), acestea conturand atat perceptia cu privire la propria persoana (de sine), limitele sinelui cat si perceptia celorlalti. Cine sunt eu, de unde si pana unde sunt eu si unde incepe celalalt sunt aspecte care se construiesc si se ajusteaza mereu in cadrul relatiilor. Aceasta perceptie se modeleaza si se organizeaza permanent in contactul cu mediul, este intr-o continua modificare.

Pentru a ne dezvolta in directii sanatoase si a progresa, pentru a ne organiza permanent si cat mai acurat perceptia de sine si a celorlalti, pentru a sti ce vrem si de ce avem nevoie, trebuie sa gasim si sa primim suficient sprijin in exterior. Primind sau gasind suficient sprijin ajungem la crestere, la implinirea nevoilor sau atingerea telurilor stabilite, la o potrivire buna intre lumea interioara si cea exterioara, la un simt al satisfactiei.

Atunci cand nu gasim/nu primim suficient suport in afara traim experienta frustrarii, ca efect al diferentei intre ceea ce dorim, avem nevoie, telurile stabilite in baza cunoasterii sau doar a trairii lumii interioare pe de o parte si nepotrivirea acestora cu ceea ce exista in exterior. Un rezultat al frustrarii este rusinea. (Tomkins, 1963).

Rusinea este experienta potrivit careia ceea ce eu sunt nu este acceptabil. Astfel, rusinea inseamna o ruptura intre nevoile si telurile proprii pe de o parte, si receptivitatea mediului la acele nevoi si teluri pe de alta parte. Suntem intr-un proces continuu de autodescoperire si autorestructurare. Ne confruntam mereu cu probleme noi si noi posibilitati de devenire si dezvoltare. In aceasta devenire conteaza ceea ce experimentam, ceea ce traim in mod unic, diferit de ceilalti, totusi de cele mai multe ori actionam si traim intr-un context inautentic, determinat de gandiri conventionale, invatate si preluate prin presiunea grupului de apartenenta, negand aspectele intime, diferite, proprii si naturale ce tin de propria persoana, prin distorsiunea granitei intre sine si ceilalti, fiind necesara acomodarea la perceptia celolalti, a mediului si integrarea in mediu. In acest context nevoile care nu sunt primite, acceptate si implinite de si prin mediu sunt transformate in non-eu, prin rusinare -atunci cand exista o constientaizare minima a nevoilor neacceptate si urmate de neaasumarea nevoilor inacceptabile. Astfel vorbim de neacceptare de sine pentru adaptare la mediu. Invatam sa ne mintim pe noi insine in raport cu alegerile, deciziile si chiar cu nevoile proprii. Uneori ne creem chiar o falsa imagine de sine, ba chiar ajungand sa traim uneori ca si cum am fi altcineva sau in locul altcuiva, jucand roluri care poate nu ne reprezinta dar pe care le preluam prin forta imprejurarilor sau a modelelor. Autoinselarea este baza inautenticitatii, iar viata care nu se sprijina pe adevarul propriei fiinte conduce la axietate, depresie, sentimente de vinovatie.

Acceptarea de sine nu se produce decat in conditiile unei intelegeri lucide a sinelui, a motivatiilor, scopurilor si resurselor sale potentiale, precum si prin unificarea polaritatilor.

Rusinea, spre exemplu, este un reglator permanent al limitei dintre sine si celalalt. Si ea este opusul sprijinului. Impreuna cu sprijinul, rusinea face parte din toate procesele de contact, informand sinele in mod continuu despre posibilitatile de contact. Cand polaritatea rusine-sprijin functioneaza optim ne permite sa evoluam, sa crestem, deoarce au potentialul de a permite contactului sa se intample. Sprijinul ne permite sa ne asumam riscuri, rusinea (sub forma stanjenelii, timiditatii sau dezamagirii usoare) ne spune sa ne retragem de unde nu exista sprijin imediat. Astfel, rusinea ne este utila in viata cotidiana. De exemplu, ne ajuta ca ghid in conversatie, ne spune cand interesul nostru nu este primit si ne permite sa ne reincadram interesul astfel incat sa fie mai bine primit sau sa ne oprim si sa mergem la cealalta persoana.

Totusi experienta sprijinului este o conditie absolut necesara in viata noastra, si se refera la faptul de a-l resimti personal astfel incat sa iesim din spatiul prezent si sa ne asumam riscuri pentru a creste, evolua, iar atunci cand lipsa de sprijin este severa sau nu este suficient de constanta, rusinea devine internalizata si integrata in credintele de baza despre noi insine si despre propriile posibilitati de contact cu ceilalti. Ea ne limiteaza cresterea si ne tine in zona de frustrare, neacceptandu-ne nevoile resimtite ca inacceptabile.

Cu nivele scazute de frustrare, legatura dintre rusine si nevoia inacceptabila este temporara. Rusinea care este experimentata ne face sa ne retragem de la o incercare nesprijinita. Intr-un asemenea caz, cel mai adesea vom gasi pur si simplu o alta cale sau forma in care sa ne indeplinim nevoia.

In cazuri de frustrare mai severa, se pierde accesul la nevoie, ramanand un simt al lipsei de sens, inadecvarii sau izolarii. Acesta este pretul potrivirii intre propria persoana si exterior atunci cand nevoile sinelui sunt resimtite ca fiind respinse in intregime sau partial de catre celalalt.

Dezvoltarea rezilientei in copilarie, adolescenta si la adult

fullm

 

Rezilienta se refera la capacitatea unei persoane de a rezista factorilor stresori astfel incat sa nu manifeste o disfunctie psihologica de tipul bolii mentale sau unei dispozitii negative persistente. Este capacitatea unei persoane de a evita psihopatologia in ciuda circumstantelor dificile.

Rezilienţa este un proces dinamic in care individul prezinta adaptare comportamentala pozitiva cand este pus in fata unei condiţii semnificative de adversitate, trauma, tragedie, amenintare. Include doua dimensiuni: expunerea la adversitate si adaptarea/acomodarea pozitiva la acea adversitate. Rezilienta se refera la acele componente psihice care se mobilizeaza in lupta cu o conditie de dificultate, trauma si stres major, care pentru individul ca atare se manifesta unitar daiar unicitatea consta an accentul pe una sau alta dintre componente.

Wolin, S., Wolin, S., 1993, descriu trei faze de dezvoltare a rezilientei legate de varsta copilariei, a adolescentei si adulta. Autorii considera ca in copilarie rezilienta prin acest caracteristici mai degraba potentiale decat asumate constient, apare ca un comportament motivat intuitiv, nu este orientata de un scop. In perioada adolescentei, aceste conduite se delimiteaza si devin asumate si deliberate de persoana. Pentru adult, ele devin constiente; de exemplu, insight-ul incepe ca o intuitie in copilarie, devine cunoastere in adolescenta si se maturizeaza sub forma intelegerii.

Autorii construiesc o diagrama cu cele sapte dimensiuni, denumita „mandala a rezilientei”, cu ajutorul careia reprezinta stadiile de dezvoltare asociate stadiilor de varsta.

Fiecare cerc al diagramei reprezinta un stadiu al dezvoltarii. In centrul mandalei este figurat sinele. Cerul exterior reprezinta partile componente ale rezilientei Imediat dupa sine urmeaza reprezentarile dimensiunilor rezilientei in copilarie, apoi modul de manifestare in stadiul adolescentei, urmate de conditia asumarii constiente.

Insight inseamna in copilarie intuitie, sesizare, intuitie preverbala a ceea ce nu este in regula. In adolescenta se manifesta ca o cunoastere, ceea ce presupune o constientizare. Iar in viata adulta se maturizeaza ca intelegere ceea ce presupune mai mulot decat cunoastere, cuprinzand empatie si, deci ablitate de a intelege pe altii si pe sine, adica toleranta pentru complexitate si ambiguitate.

Independenta ca si dimensiune a rezilientei este inteleasa ca distantare emotionala si fizica de sursa tulburarii. Se manifesta in copilarie ca evitare, indepartare cand simte ceva tulburator. Adolescentul isi poate manifesta independenta ca abilitate de dezangajare emotinala, o detasarea de situatiile tulburatoare, si se poate deja sprijini pe propria persoana. La adulti, independenta ia forma separarii, preluaii controlului asupra puterii propriei dureri.

Relationarea este abilitatea de a face legaturi cu sens, care te implinesc. Incepe in copilarie ca tendinta de a stabilii relatii cu cei care sunt semnificativi emotional; in adolescenta se dezvolta sub forma recrutarii, adica a incercarii intentionate, voluntare de a se angaja in relatii cu egalii si adultii intr-o maniera de sprijin, suportiva. La maturitate, relationarea presupune capacitatea de atasare, respectiv legaturi personale reciprc gratificante, caracterizate printr-un echilibru intre a da si a lua.

Initiativa la copii ia forma explorarii, experimentelor de tip incercare si eroare; in adolescenta devine angajare activa in rezolvarea problemei, actiune cu scop intr-o gama larga de actvitati. La adult, initiativa inseamna angajarea in situatii care apar ca provocatoare, dorinta de a construi proiecte.

Creativitatea si umorul sunt legate. Incep ambele in copilarie cu jocul in care imaginatia, fantezia sunt utilizata pentru a construi lumi ce satisfac dorintele. In dolescenta se maturizeaza ambele in abilitatea de a da forma si exprimarea gandurilor si emotiilor intime, personale, capacitatea de a le folosi in arta. La adulti creativitatea se maturizeaza ca si compozitie, angajare in arta, iar umorul devine ras, abilitate de a crea ceva din nimic, a minimiza durerea cu o gluma. Umorul, in sine, semnifica capacitatea de a gasi comicul in tragic; incepe ca joc, apoi abilitate de a da forma si in final rasul, abilitate de a vedea absurdul in propriile dureri sau incurcaturi.

Moralitatea ca si manifestare a constiintei, in copilarie poate fi vizibila in abilitatea de a distinge intre bine si rau, si se manifesta prin judecare; apoi, in adolescenta ca si capacitate de a da valoare, a aprecia in categorii valorice interiorizate, pentru ca, la adult sa sa devina abilitatea de a servi, ca un simt al obligatiei de a contribui la conditia de bine a altora.

 

 

sursa: http://projectresilience.com/devdefs.htm,

         M Minulescu - Introducere psihologie clinica, 2010

EMDR - terapia experientelor traumatizante

EMDR

EMDR  (Eye Movement Desensitization and Reprocessing)- Desensibilizare si reprocesare prin miscare oculara

 

EMDR este un tratament psihoterapeutic care a fost dezvoltat in principal pentru a usura durerea asociata cu amintirile traumatice (Shapiro, 1989a, 1989b). Modelul de Procesare Adaptativa a Informatiei dezvoltat de Saphiro sustine ca EMDR faciliteaza accesarea si procesarea amintirilor traumatice si altor experiente de viata daunatoare pentru a produce solutii adaptative.

Astfel, dupa tratamente cu EMDR, este eliberata suferinta emotionala, sunt reformulate credintele negative despre sine ale pacientului si este redus arousal-ul psihologic. Pe parcursul terapiei EMDR clientul se ocupa in doze scurte, secventiale, de ceea ce ii produce perturbari psihologice, in timp ce se focuseaza, simultan, pe stimuli externi. Stimulii externi vin din partea terapeutului care provoaca miscari oculare. Miscarea oculara este cea mai frecventa stimulare dar se folosesc si alte variante incluzand atingerea alternativa cu mana (taping-ul) sau stimularea auditiva (Shapiro, 1991).

Ipoteza lui Shapiro (1995, 2001) este ca EMDR faciliteaza accesarea retelelor memoriei traumatice, astfel incat procesarea informatiei este imbunatatita cu noi asociatii realizate intre memoria traumatica si alte amintiri sau informatii adaptative. Memoria este un proces activ si constructiv: mintea umana utilizeaza amintirile vechi si le ataseaza informatiilor noi. Amintirile traumatice par a fi reexperimentate fara a fi incluse in mod adaptativ in procesul de integrare a informatiilor noi, cauzand astfel un esec al adaptarii la realitate. Aceste noi asociatii produse prin miscari oculare  conduc la o procesare informationala completa, noi invatari, eliminarea suferintelor emotionale si aparitia insight-urilor cognitive.

Terapia EMDR contine un protocol bazat pe trei caracteristici:

1. sunt procesate evenimentele trecute care stau la baza disfunctiilor prezente, astfel incat ele sa fie integrate in experienta de viata intr-un mod adaptativ, eliminand simptomele patologice si suferinta emotionala,

2. sunt vizate situatiile de viata prezente care provoaca suferinta,

3. clientul este ajutat sa dobandeasca abilitatile necesare pentru functionarea adaptativa prin dezvoltarea unor modele imaginate privind reactiile la evenimente viitoare, cu scopul de a-l pregati sa raspunda adaptativ provocarilor ce vor aparea.

EMDR este terapia care faciliteaza vindecarea simptomelor si suferintei emotionale care sunt rezultatul unor experiente de viata perturbatoare. Mai multe studii atrata ca folosind EMDR oamenii pot ajunge la beneficii la care alte forme de psihoterapie ajung in ani de zile.

Se stie ca suferintele emotionale severe cer timp indelungat pentru a se vindeca. Terapia EMDR arata ca mintea poate in fapt sa vindece traumele psihologice asa cum corpul isi revine din traumele fizice. Cand na taiem la mana, spre exemplu, corpul lucreaza pentru a inchide rana. Atunci cand un corp strain va irita in mod repetat rana, se va produce durere si suferinta, precum si dificultati din partea corpului de a inchide rana produsa. Odata ce piedica este indepartata (corpul strain care vatameaza mereu), vindecarea se poate realiza. Terapia EMDR functioneaza pe acelasi principiu care se aplica psihicului “agresat” de evenimente traumatice. Sistemul de procesare informational cerebral se deruleaza in mod natural spre starea de sanatate. Dar daca sistemul este blocat sau dezechilibrat de impactul evenimentului perturbator, rana emotionala este redeschisa mereu sub impactul unor situatii de viata cu rol de “piedica” in vindecare si asta produce suferinta permanenta. O data ce piedicile sunt inlaturate, vindecarea se poate produce. Folosind protocoalele detaliate si procedurile invatate in sesiunile de formare EMDR, clinicianul il ajuta pe client sa isi activeze sistemul natural de procesare.

In ceea ce priveste cercetarile care stau la baza dezvoltarii EMDR, au fost obtinute rezultate pozitive la peste douazeci de studii controlate, acestea conducand la evidentierea efectelor benefice ale EMDR. Unele dintre studii arata ca 84% - 90% dintre victimele unei traume unice nu au mai manifestat simptome ale sindromului de stress posttraumatic dupa numai o sesiune de 90 de minute. Alt studiu, realizat de catre HMO Kaiser Permanente a descoperit ca 100% dintre victimele unei traume unice si 77 % dintre victimele traumelor multiple nu mai erau diagnosticate cu PTSD dupa doar 6 sesiuni de cate 50 de minute. Intr-un alt studiu, 77% dintre veteranii de razboi nu au mai manifestat simptome ale sindromului de stress posttraumatic dupa 12 sesiuni de EMDR. In prezent EMDR este recunoscuta ca o modalitate eficienta de tratament pentru trauma si alte experiente perturbatoare de organizatii ca si Asociatia Americana de Psihiatrie, Organizatia Internationala de Sanatate si de Departamentul Apararii din SUA. EMDR a capatat o recunoastere internationala ca modalitate eficienta de tratament a traumelor.

In acelasi timp, prin folosirea EMDR se pot observa efecte reale in tratarea amintirilor “obisnuite” care constituie motive ale stimei de sine scazute a oamenilor, sentimentelor de slabiciune si toata multitudinea de probleme care ii aduce in terapie. Peste 100.000 de clinicieni din toata lumea folosesc aceasta terapie. Milioane de oameni au fost tratati cu succes in ultimii 25 de ani.

Terapia EMDR este un tratament in 8 faze. Miscarile oculare (sau alte stimulari bilaterale) sunt utilizate pe parcursul unei parti din sesiunea de tratament. Ele sunt utilizate pentru a echilibra cele doua emisfere cerebrale, principiul pe care se bazeaza fiind ca traumele si stresul intens pe care l-am trait creeaza blocaje şi disocieri importante intre cele două emisfere cerebrale. Astfel, emisfera stanga - sediul gandirii analitice, testarii si evaluarii realitatii, planificarii, spiritului critic, controlului voluntar, si emisfera dreapta - sediul automatismelor, sugestibilitatii, sensibilitatii, intuitiei, vizualizarii sunt puse in legatura prin comutare succesiva la emisfera dominanta (de regula stanga pentru dreptaci) la emisfera cealalta, astfel incat se produce o echilibrare a acestora si o procesare a amintirilor traumatice, conducand la scaderea emotiilor asociate acestora.

Ca si mecanism de realizare, dupa ce clinicianul a stabilit asupra carei amintiri se va centra in primul rand, ii cere clientului sa retina in minte diferite aspecte ale acelui eveniment sau anumite ganduri si sa-si foloseasca ochii pentru a urmari mana terapeutului care se misca de la stanga la dreapta in fata campului vizual al clientului. Pe masura ce se intampla asta, se creeaza o asociere interna si clientul incepe sa proceseze amintirea si emotiile perturbatoare.

In terapia EMDR semnificatia evenimentului dureros se transforma la nivel emotional. De exemplu, victima unui viol schimba senzatiile si sentimentele de oaroare si dezgust de sine in credinta ferma ca “am supravietuit si sunt mai puternica”. Spre deosebire de terapia care se bazeaza pe exclusiv discutii, insight-urile pe care clientul le castiga prin EMDR rezulta nu atat din interpretarile clinicianului ci din propriile procese intelectuale si emotionale ale clientului care se accelereaza. Efectul sigur este acela ca insusi clientul resimte ca prin terapia EMDR ajunge sa se simta mai puternic in relatie cu acele evenimente care odata l-au devalorizat. Nu doar ca ranile lor s-au inchis, ei s-au transformat. Ca si efect natural al procesului terapeutic EMDR, gandurile, emotiile si comportamentul clientului devin indicatori solizi ai sanatatii emotionale si rezolvarii - toate fara a detalia sau a presupune teme pentru acasa asa cum presupun alte forme de terapie.

Descrierea tratamentului

Terapia EMDR combina diferite elemente pentru a maximiza efectele tratamentului. O descriere completa a teoriei, secventelor de tratament si studiilor asupra protocolului si a mecanismelor active pot fi gasite in F. Shapiro (2001) Eye movement desensitization and reprocessing:  Basic principles, protocols and procedures (2nd edition) New York: Guilford Press.

EMDR presupune atentia asupra trei perioade de timp: trecut, prezent si viitor. Atentia se concentreaza asupra amintirilor perturbatoare si a evenimentelor care se leaga de acestea. De asemenea, atentia se concentreaza asupra situatiilor de viata prezente care cauzeaza suferinta, si asupra dezvoltarii abilitatilor si atitudinilor de care clientul are nevoie pentru actiuni viitoare positive. Terapia EMDR se centreaza asupra acestor aspecte printr-o abordare care foloseste 8 faze.

Faza 1: Prima faza este formata dintr-una sau mai multe sesiuni de discutie asupra istoricului de viata. Terapeutul evalueaza capacitatea clientului de a parcurge terapia EMDR si dezvolta un plan de tratament. Clientul si terapeutul identifica posibile obiective pentru procesul EMDR. Acestea se pot referi la amintiri dureroase sau situatii prezente care cauzeaza suferinta emotionala. Alte obiective se pot referi la diferite incidente din trecut. Accentul se pune pe dezvoltarea unor abilitati si comportamente specifice care ar fi necesare pentru situatii de viata viitoare ale clientului.

La inceput, procesarea EMDR poate fi directionata spre evenimente din copilarie mai degraba decat spre diferiti stresori din viata de adult sau spre anumite incidente critice daca clientul a avut o copilarie problematica. In general clientii au insight-uri cu privire la propriile situatii de viata, suferinta emotionala se incheie si ei incep sa isi schimbe comportamentele. Durata tratamentului depinde de numarul traumelor si varsta la care s-au instaurat simptomele de PTSD. In general, cei care au trecut printr-o trauma unica in perioada de adult pot fi tratati cu success in cca 5 ore. Victimele traumelor multiple pot sa aiba nevoie de un timp mai indelungat de tratament.

Faza 2: Pe parcursul acestei faze de tratament, terapeutul se asigura ca clientul are cateva modalitati diferite de a prelucra suferinta emotionala. Poate fi nevoie ca terapeutul sa il invete pe client cateva metode de imagerie si tehnici de reducere a stresului pe care clientul sa le foloseasca intre sesiuni. Un scop al EMDR este acela de a produce schimbari rapide si eficiente in timp ce clientul isi mentine echilibrul in timpul si intre sedinte.

Fazele 3-6: In aceste faze obiectivul identificat este procesat prin procedurile EMDR. Clientul identifica 3 aspecte:

  1. Imaginea vizuala care se asociaza cu amintirea,
  2. O credinta negativa despre sine,
  3. Emotiile si senzatiile corporale asociate.

In plus, clientul va identifica o cognitie pozitiva ca si intensitatea emotiilor negative. Dupa aceea, clientul este instruit sa se focuseze asupra imaginii, gandurilor negative si senzatiilor corporale, in timp ce simultan se angajeaza in procesarea EMDR prin folosirea de seturi de stimulari vizuale. Aceste seturi pot include miscari oculare, batai alternative, sau sunete. Tipul si lungimea acestor seturi este diferita pentru fiecare client. La acest nivel, clientul EMDR este instruit sa observe doar ceea ce se intampla in mod natural, ce apare spontan. Dupa fiecare set de stimulari, clinicianul il instruieste pe client sa isi lase mintea libera si sa observe orice apare, fie ca este vorba despre ganduri, emotii, imagini, amintiri sau senzatii care ii vin in minte. In functie de ceea ce spune clientul, clinicianul, va alege urmatoarea modalitate de focusare a atentiei. Aceste seturi repetate de miscari oculare, cu focusarea directionata a atentiei se realizeaza de mai multe ori pe parcursul unei sesiuni. Daca clientul devine tensionat sau are dificultati de procesare, terapeutul urmeaza procedurile stabilite pentru a-l ajuta sa intre din nou in proces.

Atunci cand clientul spune ca nu mai simte nici o tensiune legata de amintire, i se cere sa se gandeasca la credinta pozitiva identificata la inceputul sesiunii. In acest moment, clientul poate sa isi ajusteze credinta daca considara a fi necesar si apoi se va focusa asupra ei in timpul urmatorului set de evenimente stresante.

Faza 7: Inchiderea - terapeutul ii cere clientului sa tina un jurnal pe parcursul saptamanii. Jurnalul va mentiona orice material asociat care poate sa apara. Il ajuta pe client sa isi aminteasca activitatile de autocalmare care au fost stabilite in faza 2.

Faza 8: Urmatoarea sesiune incepe cu faza 8. Aceasta consta in examinarea progresului realizat pana in prezent. Tratamentul EMDR va procesa toate evenimentele trecute asociate, incidentele curente care provoaca suferinta si evenimentele viitoare care vor necesita diferite raspunsuri.

 

EMDR este indicata in:

  •          traumele majore - agresiuni fizice, psihice, moartea unor persoane dragi, accidente, victime ale unor evenimente majore,
  •        alte tipuri de trauma - probleme relationale care au presupus umilinta, jignire astfel incat ne-a scazut increderea in noi insine, suferim pierderi, esecuri,
  •        atacuri de panica,
  •        coşmaruri,
  •        dependenta de substante,
  •        oricand trecutul ne afecteaza prezentul ori ne simtim „blocati“ intr-o problema.

alte detalii pe

http://www.emdr.com/general-information/what-is-emdr/what-is-emdr.html

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210