Fobiile

fobia

De mult ori anxietatea se manifesta doar ca raspuns la un stimul specific, fiind vorba despre o anxietate situationala. In aceste cazuri vorbim de fobie.
Elementul esential al fobiei este reprezentat de frica intensa si persistenta de obiecte sau situatii curcumscrise, care pot fi recunoscute clar. De ex o persoana se teme de o calatorie cu avionul, se poate teme de caini din cauza preocuparilor in legatura cu faptul de a fi muscat ori se teme sa conduca un autovehicul din cauza preocuparilor in legate de faptul ca ar putea fi lovit de alte vehicule pe strada.
Alte fobii cunoscute sunt frica de inaltimi (acrofobia, de spatii inchise (claustrofobie), de situati isociale si spatii deschise (agoprafobie), de painjeni (arahnofobia), si altele.
Fobiil implica preocupari in legatura cu pierderea controlului, panicare. La expunerea la obiectul temut apar manifestari somatice ale anxietatii si fricii cum ar fi cresterea ritmului cardiac sau scurtarea respiratiei.
Anxietatea este aproape constant simtita imediat la confruntarea cu stimulul fobic (de ex., o persoana cu o fobie specifica de pisici va avea aproape constant un raspuns anxios imediat cand este fortata sa se confrunte cu o pisica).
Nivelul anxietatii variaza de regula in functie de:
- gradul de apropiere de stimulul fobie (de ex., frica se intensifica pe masura ce pisica se apropie si diminutaza pe masura ce pisica se departeaza),
- de gradul in care este limitata scaparea de stimulul fobic (de ex., frica se intensifica pe masura ce ascensorul se apropie de jumatatea drumului dintre etaje si se diminueaza cand se deschide usa la etajul urmator).
Uneori, persoana cu fobie experentiaza adevarate atacuri de panica autentice ca raspuns la stimulii fobiei, mai ales cand trebuie sa ramana in situatie sau crede ca scaparea este imposibila. Uneori atacurile de panica sunt intarziate si nu apar imediat la confruntarea cu stimulul fobie. Deoarece o anxietate anticipatorie intensa survine cand persoana este confruntata cu necesitatea de a intra intr -o situatie fobica, astfel de situatii sunt de regula evitate. Mai rar, persoana se forteaza sa indure situatia fobica, dar aceasta este experientata cu o anxietate intensa.
Adultii cu aceasta tulburare recunosc ca fobia este excesiva sau nejustificata.
Constientizarea naturii excesive sau nejustificate a fricii tinde sa creasca cu etatea si nu este necesara pentru a pune diagnosticul la copii. Fricile de obiecte sau de situatii circumscrise sunt foarte frecvente, in special in copila rie, dar in multe cazuri gradul de deteriorare este insuficient pentru a justifica un diagnostic. Daca fobia nu interfereaza semnificativ cu fun. individului sau nu cauzeaza o detresa marcata, diagnosticul nu este pus.
De exemplu, o persoana careia ii este frica de serpi pana la punctul de a manifesta o frica intensa in prezenta serpilor, nu va primi diagnosticul de fobie specifica daca traieste intr-o zona lipsita de serpi, nu-si restrange activitatea de frica serpilor si nu este detresata de faptul ca-i este frica de serpi.
Fobia specifica poate duce la un stil de viata restrans ori interfereaza ca anumite ocupatii, in functe de tipul de fobie De exemplu, promovarea in functie la serviciu poate fi amenintata de evitarea calatoriilor cu avionul, iar activitatile sociale pot fi restranse de frica de locuri aglomerate sau de spatii inchise
Criterii de diagnostic :
A. Frica marcanta si persistenta, excesiva sau nejustificata provocata de prezenta sau anticiparea unui obiect sau situati ispecifice.
B. Expunerea la stimulul fobic provoaca aproape in mod constant un raspuns anxios imediat care poate lua forma unui atac de panica circumscris situational sau predispus situational. Nota: La copii, anxietatea poate fi exprimata prin exclamatii, accese coleroase, stupefactie sau agatare de ceva.
C. Persoana recunoaste ca frica sa este excesiva sau nejustificata. Nota: La copii acest element poate fi absent.
D. Situatia (situatiile) fobica es te evitata sau indurata cu anxietate sau detrás intensa.
E. Evitarea, anticiparea anxioasa ori detresa in situatia (situatiile) temuta(e) interfereaza semnificativ cu rutina normala a persoanei, cu activitatea profesionala (sau scolara) ori cu activitati le sau relatiile sociale, ori exista o detresa marcata in legatura cu faptul de a avea fobia.
F. La persoana sub 18 ani, durata este de cel putin 6 luni.
G. Anxietatea, atacurile de panica sau evitarea fobica asociata cu obiectul sau situatia specifica nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mentala, cum ar fi tulburarea obsesivo-compulsiva (de ex., frica de murdarie, la cineva cu obsesie referitoare la contaminare), stresul posttraumatic (de ex., evitarea stimulilor asociati cu un stresor sever), anxietatea de separare (de ex., evitarea scolii), fobia sociala (de ex., evitarea situatiilor sociale din cauza fricii de a nu fi pus in dificultate), panica cu agor afobie sau agorafobia fara istoric de panica.
Fobia Sociala (Anxietatea Sociala)
Elementul esential al fobiei sociale il constituie frica persistenta si marcata de situatiile sociale sau de performanta in care poate surveni o punere in dificultate. Expunerea la situatia sociala sau de performanta provoaca aproape in mod constant un raspuns anxios imediat.
Persoanele cu fobie sociala experienteaza aproape totdeauna simptome de anxietate (de ex., palpitatii, tremuraturi, transpiratie, disconfort gastrointestinal, diaree, tensiune musculara, congestie faciala, confuzie). Frica sau evitarea trebuie sa interfereze semnifi cativ cu rutina normala a persoanei, cu functionarea profesionala sau scolara, sau cu activitatile ori relatiile sociale, sau persoana trebuie sa experienteze o detresa marcata in legatura cu a avea fobia.
De exemplu, unei persoane care se teme sa vorbeasc a in public, nu i se va pune diagnosticul de fobie sociala daca aceasta activitate nu este intalnita in mod rutinier la serviciu sau in clasa, iar persoana nu este incomodata in mod special de aceasta. Fricile de a nu fi pus in dificultate in situatii soci ale sunt frecvente, dar de regula gradul de detresa sau de deteriorare este insuficient pentru a justifica un diagnostic de fobie sociala. Anxietatea sau evitarea sociala tranzitorie este extrem de frecventa in copilarie si adolescenta.
Psihoterapia fobiilor presupune:

  • reducerea reactivitatii fiziologice,
  • eliminarea comportamentului de evitare,
  • desensibilizare sistematica,
  • dezvoltara tipurilor de Eu (corporal, personal, social, adaptativ).

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210