Atacul de panica

atacul-de-panica

Conform DSM-IV TR in cazul unui atac de panica subiectul traieste simultan cel putin 4 din urmatoarele simptome:

  • respiratie accelerata palpitatii,
  • tahicardie sau puls accelerat,
  • tremor,
  • transpiratie abundenta,
  • senzatie de sufocare,
  • senzatie de greata sau tulburari digestive,
  • ameteala,
  • senzatie de detasare,
  • senzatia subiectului ca pierde contactul cu sine,
  • valuri de caldura,
  • teama ca isi va pierde controlul,
  • teama ca va innebuni.

Aceste simptome pot fi grupate in:

  • simptome fiziologice: palpitatii, senzatie de sufocare, senzatie de lesin, transpiratie abundenta, tremor;
  • simptome psihologice: senzatie de irealitate, dorinta imperioasa de a fugi, teama ca va innebuni sau ca va muri ori teama ca va comite un act necontrolat.

Daca persoana prezinta 2 sau 3 simptome dintre cele mentionate mai sus, avem de-a face cu un atac de panica cu simptomatotogie limitata.
Vorbim de atac de panica atunci cand apare un episod acut de teama intensa, apare brusc, se declanseaza parca din senin, fara un motiv evident. Durata asestuia este scurta (cateva minute). Atacul de panica se diagnosticheaza cand au aparut cel putin 2 episoade si au fost urmate de teama persistenta ca va veni un alt episod.
De ele mai multe ori persoana se adreseaza medicilor specialisti datorita simptomatologiei somatice, teama de boli cardio-vasculare fiind cea mai mare.
De altfel, diagnosticul de atac de panica se pune doar dupa excluderea altor cauze medicale care ar putea conduce la simptomatologia descrisa de subiect, de aceea investigatiile cardiologice, endocrinologice, neurologice, ORL sau excluderea cauzelor toxicologice sunt necesare.
Factorii declansatori ai tulburari anxioase de tip panica sunt o combinatie intre factori ce includ dezechilibrul biochimic la nivelul metabolismului cerebral si factori personali, psihologici (stres postrtraumatic sau periode indelungate de stres, schimbari).
Atacul de panica se declanseaza adesea in contact cu o situatie fobica.
Interventia terapeutica se asociza cu tratamentul medicamentos, presupunand:

  1. informarea persoanei cu privire la specificul atacului de panica – aceasta se asociaza pe si se bazeaza pe rezultatele investigatiilor astfel incat sa constientizeze ca starea sa de sanatate este diferita de teama pe care o resimte cu privire la aceasta. Astfel se discuta cu persoana ca senzatiile de palpitatii, de tahicardie nu produc imbolnavirea inimii iar aceasta imbolnavire se evidentiaza intotdeauna prin modificarea traseului EEG. De asemenea senzatile de sufocare nu produc oprirea respiratiei, datorita reflexului automat care nu este sub controlul persoanei si care intervine chiar daca experientiaza dificultati respiratorii. Cu privire la teama de lesin persoana trebuie sa afle ca in atacul de panica bataile inimii cresc si circulatia sangelui se accelereaza iar in caz de lesin se produce exact contrariul.
  2. folosirea unor tehnici psihoterapeutice pentru scaderea simptomatologiei specifice pentru fiecare plan (fiziologic, psihologogic, comportamental).
  3. utilizarea unor tehnici psihoterapeutice comportamentale pentru cresterea autocontrolului asupra atacului de panica.

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210