Dezvoltarea rezilientei in copilarie, adolescenta si la adult

fullm

 

Rezilienta se refera la capacitatea unei persoane de a rezista factorilor stresori astfel incat sa nu manifeste o disfunctie psihologica de tipul bolii mentale sau unei dispozitii negative persistente. Este capacitatea unei persoane de a evita psihopatologia in ciuda circumstantelor dificile.

Rezilienţa este un proces dinamic in care individul prezinta adaptare comportamentala pozitiva cand este pus in fata unei condiţii semnificative de adversitate, trauma, tragedie, amenintare. Include doua dimensiuni: expunerea la adversitate si adaptarea/acomodarea pozitiva la acea adversitate. Rezilienta se refera la acele componente psihice care se mobilizeaza in lupta cu o conditie de dificultate, trauma si stres major, care pentru individul ca atare se manifesta unitar daiar unicitatea consta an accentul pe una sau alta dintre componente.

Wolin, S., Wolin, S., 1993, descriu trei faze de dezvoltare a rezilientei legate de varsta copilariei, a adolescentei si adulta. Autorii considera ca in copilarie rezilienta prin acest caracteristici mai degraba potentiale decat asumate constient, apare ca un comportament motivat intuitiv, nu este orientata de un scop. In perioada adolescentei, aceste conduite se delimiteaza si devin asumate si deliberate de persoana. Pentru adult, ele devin constiente; de exemplu, insight-ul incepe ca o intuitie in copilarie, devine cunoastere in adolescenta si se maturizeaza sub forma intelegerii.

Autorii construiesc o diagrama cu cele sapte dimensiuni, denumita „mandala a rezilientei”, cu ajutorul careia reprezinta stadiile de dezvoltare asociate stadiilor de varsta.

Fiecare cerc al diagramei reprezinta un stadiu al dezvoltarii. In centrul mandalei este figurat sinele. Cerul exterior reprezinta partile componente ale rezilientei Imediat dupa sine urmeaza reprezentarile dimensiunilor rezilientei in copilarie, apoi modul de manifestare in stadiul adolescentei, urmate de conditia asumarii constiente.

Insight inseamna in copilarie intuitie, sesizare, intuitie preverbala a ceea ce nu este in regula. In adolescenta se manifesta ca o cunoastere, ceea ce presupune o constientizare. Iar in viata adulta se maturizeaza ca intelegere ceea ce presupune mai mulot decat cunoastere, cuprinzand empatie si, deci ablitate de a intelege pe altii si pe sine, adica toleranta pentru complexitate si ambiguitate.

Independenta ca si dimensiune a rezilientei este inteleasa ca distantare emotionala si fizica de sursa tulburarii. Se manifesta in copilarie ca evitare, indepartare cand simte ceva tulburator. Adolescentul isi poate manifesta independenta ca abilitate de dezangajare emotinala, o detasarea de situatiile tulburatoare, si se poate deja sprijini pe propria persoana. La adulti, independenta ia forma separarii, preluaii controlului asupra puterii propriei dureri.

Relationarea este abilitatea de a face legaturi cu sens, care te implinesc. Incepe in copilarie ca tendinta de a stabilii relatii cu cei care sunt semnificativi emotional; in adolescenta se dezvolta sub forma recrutarii, adica a incercarii intentionate, voluntare de a se angaja in relatii cu egalii si adultii intr-o maniera de sprijin, suportiva. La maturitate, relationarea presupune capacitatea de atasare, respectiv legaturi personale reciprc gratificante, caracterizate printr-un echilibru intre a da si a lua.

Initiativa la copii ia forma explorarii, experimentelor de tip incercare si eroare; in adolescenta devine angajare activa in rezolvarea problemei, actiune cu scop intr-o gama larga de actvitati. La adult, initiativa inseamna angajarea in situatii care apar ca provocatoare, dorinta de a construi proiecte.

Creativitatea si umorul sunt legate. Incep ambele in copilarie cu jocul in care imaginatia, fantezia sunt utilizata pentru a construi lumi ce satisfac dorintele. In dolescenta se maturizeaza ambele in abilitatea de a da forma si exprimarea gandurilor si emotiilor intime, personale, capacitatea de a le folosi in arta. La adulti creativitatea se maturizeaza ca si compozitie, angajare in arta, iar umorul devine ras, abilitate de a crea ceva din nimic, a minimiza durerea cu o gluma. Umorul, in sine, semnifica capacitatea de a gasi comicul in tragic; incepe ca joc, apoi abilitate de a da forma si in final rasul, abilitate de a vedea absurdul in propriile dureri sau incurcaturi.

Moralitatea ca si manifestare a constiintei, in copilarie poate fi vizibila in abilitatea de a distinge intre bine si rau, si se manifesta prin judecare; apoi, in adolescenta ca si capacitate de a da valoare, a aprecia in categorii valorice interiorizate, pentru ca, la adult sa sa devina abilitatea de a servi, ca un simt al obligatiei de a contribui la conditia de bine a altora.

 

 

sursa: http://projectresilience.com/devdefs.htm,

         M Minulescu - Introducere psihologie clinica, 2010

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210