Despre stima de sine

stima de sine

Stima de sine este un construct psihologic abordat de autori ai diferitelor scoli ca modalitate generala sau specifica de raportare la propria persoana, cu implicatii largi asupra personalitatii, legat de imaginea de sine, increderea de sine si cunoasterea de sine.
O persoana cu stima de sine ridicata se percepe ca fiind o fiinta valoroasa, este multumita de sine si se respecta, cunoscandu-si si acceptandu-si totodata defectele sau punctele slabe, vulnerabilitatile pe care le are. Sentimentele pozitive pe care o astfel de persoana le are fata de sine se fondeaza pe credinta in valoarea personala intrinseca dincolo de un eveniment, o situatie particulara sau un esec suferit.
Conform studiilor si cercetarilor, persoana cu stima de sine ridicata va fi capabila in plus fata de persoana cu stima de sine scazuta sa invete din greseli, sa se dezvolte si sa evolueze. Aceasta nu inseamna ca ea nu resimte ca neplacut un insucces, insa nu va lasa un eveniment particular sa ii afecteze intreaga imagine cu privire la propria persoana, nu ii va afecta in aceeasi masura increderea in capacitatile sale privind succesele viitoare si nu va fi dominata de sentimentele negative lagate de insucces in toate domeniile vietii, altele decat cele care au legatura cu esecul.

Stima de sine are la baza o perceptie si o autoevaluare a propriei persoane, aceste constructe referindu-se la ceea ce este cunoscut ca imaginea de sine. Imaginea de sine este formata din raspunsul pe care ni-l oferim atunci cand ne punem intrebarea: cine sunt eu? sau mai precis cum sunt eu? In descrierea oferita vom observa ca predomina caracteristici in note pozitive sau negative, ori un amestec al acestora.

Studiile de specialitate arata ca la formarea acestei imagini contribuie in mare masura ceilalti, mediul inconjurator si aici, o influenta determinanta este reprezentata de comportamentele parintilor fata de copii in copilaria mica si, ulterior ale persoanelor din mediile de viata importante, fata de micutul care paraseste mediul sigur al familiei si iese in lume mergand in diferite colectivitati.

Imaginea de sine este o structura complexa legata de identitate, credinte, valori, abilitati personale. In mod gresit se considera ca o imagine de sine slaba inseamna o lipsa de incredere in propria persoana, in realiate increderea scazuta in noi insine este rezultatul unei imagini de sine dominata de aspecte negative. Imaginea de sine slaba presupune o slaba conturare a imaginii referitoare la propria persoana, ca si cum te-ai uita in oglinda si ai vedea neclar imaginea de acolo. Imaginea de sine slaba inseamna o nediferentiere in procesul dezvoltarii identitatii personale si reprezinta o prima nevoie de dezvoltare in vederea cresterii stimei de sine.
Imaginea de sine se refera la modul in care ne percepem diferite caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale, spirituale.

Se poate analiza pe mai multe laturi sau componente, respectiv:
imaginea fizica – se refera la imaginea pe care o avem despre propriul corp, despre Eul corporal – cum arat din punct de vedere fizic,
imaginea referitoare la comportamentul in fata obstacolelor,
perceptia abilitatilor proprii,
imaginea cu privire la trasaturile si caracteristicile proprii,
imaginea cu privire la locul si rolul meu in diferite grupuri (familia, scolar, profesional, grupul de prieteni),
imaginea cu privire la capacitatile proprii.

Cunoasterea de sine este un pas important in conturarea unei imagini de sine realiste, centrarea pe calitati, trasaturi pozitive, resurse de a face fata situatiilor diferite de viata fiind cele care dau valoare personalitatii si energie pentru depasirea dificultatilor, acceptarea defectelor, vulnerabilitatilor proprii.
Cunoasterea de sine ajuta la clarificarea si conturarea unei imagini de sine adecvata si realista, ajuta in ceea ce priveste relatiile interpersonale, adaptarea sociala si starea de bine a persoanei.

Cunoasterea de sine este un proces care la varsta adulta poate reprezenta un scop in sine pentru schimbarea modului de abordarea a situatiilor de viata si pentru influentarea starii de bine.

In copilarie insa este un proces aflat in mainile parintilor, de aceea este de un real folos sa ca ei sa accentueze aspectele cu conotatie pozitiva dar reale, legate de situatii concrete astfel incat micutul sa acceada la resurse, capacitati, abilitati, puncte forte si sa le utilizeze ca instrumente in situatii defavorabile sau in cele care ii scot la iveala vulnerabilitatile ori punctele slabe. Accentuarea calitatilor, capacitatilor, resurselor proprii de solutionare a diferitelor situatii face tolerabila acceptarea aspectelor cu polaritate negativa ale personalitatii copilului. Ca urmare, trairea unor sentimente predominat pozitive in legatura cu propria persoana este o baza de dezvoltare a stimei de sine.
Ghid practic pentru parinti in vederea imbunatatirii sentimentelor de sine ale copilului
Stima de sine are legatura cu:
1. adaptabilitatea sociala
Stima de sine are legatura cu patternuri cognitive, afective, motivationale si comportamentale care conduc spre o buna adaptare sociala. Ne vom comporta in diferite contexte sociale (in familie, in relatie cu un prieten, la scoala, la locul de munca, la o petrecere, etc.) in functie de modul in care ne evaluam, ne simtim si ne raportam fata de noi insine. In ansamblu vom fi inclinati spre o intercatiune pozitiva sau negativa.
Astfel, daca o persoana se evalueaza negativ in majoritatea domeniilor, accepta cu usurinta feedback-urile negative despre propria persoana, traieste emotii negative, este inclinata spre anxietate si depresie, ea va adopta strategii ineficiente in fata obstacolelor. Toate acestea conduc la o adaptare sociala de o anumita calitate, la inadaptare sau la evitarea socializarii.
Persoanele cu stima de sine ridicata au un comportament sigur, fac fata cu bine esecului si chiar gasesc ceva de invatat din acesta, pe cand persoanele cu stima de sine scazuta sunt nesigure, prudente, uneori excesiv de prudente, adopta evitarea sau neimpliciarea de teama esecului si a suferintei produsa de acesta deoarece un eventual esec ii dezorganizeaza si au nevoie de timp si resurse in plus, efort mare pentru a se reechilibra.

2. trairea gamei de emotii – predominat pozitive sau negative
Persoanele cu stima de sine scazuta au tendinta spre reactii afective negative cu intensitate mai mare, se blameaza mai mult si intampina dificultati in a gasi sursa esecului. De asemenea au tendinta sa generalizeze un esec lasandu-l sa aiba impact si asupra altor domenii de viata prin faptul ca raportarea la sine are de suferit (“nu sunt bun” , “intotdeauna gresesc”,etc.).
O stima de sine ridicata este compatibila cu trairea unor emotii predominat pozitive iar cele negative, atunci cand apar, si evident se va intampla si acest lucru, sunt tolerate mai bine si nu au efect de generalizare asupra intregii vieti a persoanei.

3. comportamentele de limita
Studiile arata ca persoanele au comportamente de limita – delincvente, adictii, incalcarea normelor sociale au o stima de sine scazuta bazata pe o cunoastere slaba sau neadecvata a propriei persoane, si de asemenea acestea coreleaza cu influente educative nefavorabile, abuzuri sau privari ale nevoilor pe parcursul vietii (afectiv-emotionale, de apartenenta, de siguranta sau chiar a celor bazale).

4. succesul-esecul
Persoanele cu stima de sine ridicata au sanse mai mari de a avea succes in ceea ce intreprind fata de persoanele cu stima de sine scazuta care vor aborda cu teama diferite situatii, obstacolele vor fi supraevaluate si atitudinea persoanei va fi retinuta sau chiar de evitare.

Caracteristici ale stimei de sine:

Adultii cu stima de sine pozitiva:
- au predominant emotii pozitive – entuziasm, bucurie, incredere, speranta, optimism,
- au performante profesionale,
- dezvolta relatii armonioase,
- isi asuma responsabilitati in acord cu resursele proprii,
- traiesc in prezent.
- isi fac planuri pentru viitor.

Adultii cu stima de sine negativa:
- sfera emotionala este dominata de emotii negative – nemultumiri, dezamagire, tristete, temeri, descurajare, furie, agresivitate,
- sunt defensivi,
- sunt retinuti si au comportamente de evitare,
- se adaptazea greu la schimbari,
- evita sa isi asume responsabilitati,
- traiesc mult in trecut analizand mult situatiile traite in speranta intelegrii esecului,
- au performante scazute.

Copiii cu stima de sine pozitiva:
- se adapteaza relativ usor la situatii noi,
- au o buna capacitate de autocontrol al comportamentului,
- pot sa desfasoare activitati singuri dar si impreuna cu alti copii,
- interactioneaza cu copiii fiind si initiatori si cooperanti la initiativa altor copii pentru interactiune,
- accepta regulile,
- sunt fericiti, in general bine-dispusi,
- sunt plini de energie,
- sunt creativi, spontani, imaginativi,
- isi fac usor prieteni.

Copiii cu stima de sine negativa:
- au dificultati de adaptare la situatii noi,
- sunt adesea furiosi si razvratiti impotriva regulilor,
- au dificultati de interactiune cu alti copii fiind fie conflictuali, fie retrasi si putin comunicativi,
- in desfasurarea unei activitati sunt nesiguri si neincrezator in propriile abilitati de a rezolva sarcina data,
- sunt irascibili, nemultumiti, prost-dispusi,
- par dificili,
- au dificultati de control al propriului comportament,
- au toleranta scazuta la frustrare,
- resimt orice interdictie sau restrictie ca fiind o pedeapsa si reactioneaza exagerat,
- se simt foarte des nedreptatiti,
- sunt suparaciosi.

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210