Divortul

divortul

Divorţul este un eveniment de viaţă care afectează sistemul familial, în particular pe toţi membrii acestuia, creînd confuzie şi tulburare membrilor familiei, atât adulţi cât şi copii deoarece afectează relaţiile dintre ei dar şi cu mediul exterior familiei, sentimentul de continuitate precul şi centrul de echilibru al vieţii. De aceea acest eveniment este considerat puternic traumatiuzant pentru persoanele implicate. Nu se ajunge la divorţ doar pentru că unul dintre parteneri se supără şi ajunge la limită în urma unei situaţii conflictuale. El este rezultatul nemulţumirlor, nefericirilor, conflictelor apărue în cadrul familiei...
care datează de mult prea mult timp şi se agravează. În general fie partenerii nu sunt compatibili de la începutul relaţie, fie evoluează diferit din punct de vedere emoţional sau relaţia nu reuşeşte să rămână suficient de flexibilă pentru a face faţă stressului produs de diferite evnimente deosebite care apar pe parcursul vieţii familiei şi care reclamă un efort considerabil de adaptare.
Mulţi specialişti consideră că divorţul este un eveniment traumatic, a cărui intensitate urmează evenimentului morţii unei persoane apropiate, asemănarea având la bază ideea de pierdere care se asociază (pierderea viselor făurite cu privire la viitorul familiei, a speranţelor şi aşteptărilor) dar şi ideea de abandonare, de „îngropare” a relaţiei ca a existat.
Adesea partenerii, prin divorţ, lasă în urmă un stil de viaţă mai confortabil şi trebuie să se adapteze unuia caracterizat de privaţiuni şi eforturi financiare mai mari.
Depăşirea acestui eveniment necesită multă vreme deoarece sunt necesare ajustări personale foarte mari atât din partea adulţilor care se despart cât şi a copiilor. Reechilibrarea emoţională după un proces de divorţ este una îndelungată.
Simptome ale unei casnicii disfuncţionale care pote conduce la divorţ:

  • amestec confuz de sentimente pozitive şi negative faţă de partener,
  • furie sau plictiseală,
  • distanţare
  • certuri tot mai frecvente,
  • comportamente problematice ale copiilor care exprimă neînţelegerile dintre părinţi,
  • relaţii extraconjugale,

Ce-i de făcut:
O informare adecvată a tinerilor despre viaţa în cuplu şi familială, ar pregăti partenerii pentru viitoare sau posibile puncte de cotitură ale vieţii comune şi i-ar orienta spre resursele personale şi comune pentru a face faţă posibilelor dificultăţi. O astfel de informare te orientează de asemenea spe introspecţie, sprea analiza propriilor gânduri, comportamente, emoţii referitoare la difrite aspecteale vieţii stimulând autocunoaşterea dar şi dezvoltarea personală.
Aplearea la specialişti calificaţi în situaţii în care unul dintre parteneri se simpte aşa cum am prezentat mai sus sau resimte o problemă în iaţa de cuplu/familială şi nu ştie cum s-o abordeze, este o a doua soluţie.
De asmenea, în situaţia luării deciziei de separare, nu este de prisos apelarea la psiholog în vederea consilierii cu privire la luarea deciziilor astfel încât scjimbarea se se realizeze cât mai uşor pentru toţi cei implicaţi, în special pentru copii.

Probleme de dinamica in cuplu

probleme-de-dinamica-in-cuplu

and vorbim de cuplu ne referim la cel format dintr-un barbat si o femeie. Dinamica se refera la modificarea continua a relatiilor in cadrul cupului.
In mod obisnuit se considera ca succesul unui cuplu se defineste prin durata sa, prin absenta conflictelor care sa faca problematica coexistenta partenerilor si prin impresia subiectiva de fericire la cei doi parteneri. Aceasta impresie a partenerilor ca sunt fericiti impreuna depinde de mai multi factori, cum ar fi: calitatea legaturii si dorinta de a fi impreuna dar si satisfactii exterioare...
intimitatii: a fi multumit de sine, de munca sa, de tipul de viata pe care o duce, de relatiile cu parintii si altele.
Dinamica relatiilor de cuplu este influentata de mai multi factori:
1. Imaginea fiecarui partener asupra ideii de relatie cu sexul opus. Aceasta imagine se formeaza in cursul cresterii si dezvoltarii copilului avand ca sursa mariajul, sau relatia propriilor parinti. Tot relatia dintre propriii parinti, precum si influenta figurilor principale de ingrijire si atasament determina factorii de incredere/neincredere in sexul opus.
2. Imaginea pe care fiecare dintre parteneri o are despre sine insusi. Cu cat fiecare dintre parteneri are o imagine de sine mai stabila si care il multumeste (fara conflicte interioare majore), cu atat atitudinile sale spontane in raport cu celalalt vor mai pozitive, securizante si satisfacatoare pentru partener.
3. Maturitatea afectiva a partenerilor. E.W.Burgess si P.Wallin sustin ca cuplurile fericite sunt caracterizate prin maturitatea partenerilor in momentul casatoriei, adica prin:
stabilitate emotionala si afectiva (spre deosebire de instabilitatea pe care o regasim la partenerii din viitoarele cupluri nefericite);
consideratie fata de celalalt in general si altruism (spre deosebire de atitudinea critica a priori si egocentrism, la partenerii din cuplurile nefericite);
complezenta, capacitatea de a darui (fata de atitudinea dominatoare si tendinta de a cere, fara a da, la partenerii din cuplurile nefericite);
sociabilitatea (fata de tendinta la izolare si fuga de raporturile umane);
increderea in sine (fata de lipsa de increder in sine);
dependenta afectiva (acesteia i se opune, la partenerii din viitoarele cupluri nefericite, indiferenta afectiva sau nevoia de independenta cu orice pret).
4. Sistemul de asteptari. Conditia uneor relatii bune este considerata si capacitatea fiecaruia dintre parteneri de a percepe asteptarile celuilalt si de a raspunde acestor asteptari. Nesatisfacerea acestor asteptari duc la frustrari foarte mari si la nefericire conjugala. Fiecare dintre parteneri asteapta de la celalalt sa ii indeplineasca anumite nevoi. Fiecare poarta o serie de asteptari fata de celalalt: fiecare are nevoie ca celalalt sa manifeste fata de el anumite comportamente. Aceste asteptari sunt organizate intr-un sistem. Din acest punct de vedere, fiecare dintre parteneri este un ansamblu de asteptari orientate catre partenerul sau conjugal si acest ansamblu este dotat cu o anumita coerenta interna (aceste asteptari nu sunt contradictorii si toate se sustin reciproc).
5. Capacitatea de a percepe corect comportamentul celuilalt. Pentru reusita relatiei avem nevoie sa intelegem sensul real al comportamentului partenerului Fiecare are tendinta sa proiecteze un sens asupra comportamentului celuilalt si reactioneaza in functie de acest sens pe care il atribuie. Celalalt percepe aceasta reactie si ii confera, la randul sau, un sens particular, care determina – din partea sa – o anumita reactie, logica in raport cu acest sens proiectat, dar fara nici un raport cu realitatea. A fi capabil sa intelegi corect ceea ce face celalalt, de a-ti ajusta mai bine perceptia devine un factor de apropiere si armonie si un factor incontestabil de progres in inter-cunoastere.
6. Armonia sexuala. Non-satisfactia sexuala este distructiva; acordul sexual, dimpotriva, ofera o securitate afectiva care contracareaza efectele altor conflicte. O armonie sexuala este mai usor obtinuta atunci cand factorii de intelegere psihologica si afectiva exista.

Problemele care pot sa apara in relatia de cuplu sunt variate.

  • conflicte,
  • dificultati de comunicare,
  • nevoi nesatisfacute,
  • grad ridicat de nemultumire personala,
  • insatisfactie sexuala,
  • sentimente de incompatibilitate,
  • sentimente de deceptie care conduc la roluri reactionale sau rigidizarea rolurilor, impunerea rolurilor

Cum se intervine
Desi problemele de cuplu sunt frecvente si variate iar acestea pot fi explicate, de factori psihologici multipli si complexi care pot fi identificati de catre psiholog, oamenii apeleaza prea rar la psihoterapie in scopul solutionarii lor iar alteori ajung sa ceara ajutor cand lucrurile sunt prea grave.
Ceea ce trebuie mentionat este ca problemele simple se rezolva usor, prin putine sedinte/intalniri de consiliere sau psihoterapie, pe cand cele grave sau care dateaza de mult timp (uneori ani de zile) necesita mai mult efort si mai mult timp pentru solutionare. De asemenea disponibilitatea pentru solutionarea problemelor vechi este scazuta determinand adesea esecul in solutionarea problemei.
Specificam de asemenea ca psihoterapia, in cazul problemelor intre parteneri nu presupune urmatoarele:

  • nu da sfaturi,
  • nu face dreptate,
  • nu determina formarea unei coalitii intre psiholog si unul dintre parteneri
  • nu gaseste vinovati

Interventia psihoterapeutului este oportuna si in perioadele cu risc de dezvoltare a unor probleme si anume:

  • interventia premaritala –inaintea deciziei casatoriei ,
  • decizia cuplului de a avea copii,
  • sustinerea cuplului in perioada sarcinii,
  • sustinerea psihoterapeutica in adaptarea la rolurile parentale
  • solutionarea diferitelor probleme interparteneriale pe parcursul casniciei.

Conflictele in cuplu

conlictul-in--cuplu

Cand apar conflictele in cuplu ?
Conflictul apare in cuplurile cu probleme, in cuplurile in care necomunicarea, lipsa trimpului petrecut impreuna si a intereselor si scopurilor comune s-au accentuat. Si aceasta situatie prelungita adesea conduce duce la o stare de nefericire, care ajunge să fie imputata de catre unul dintre parteneri celuilalt. Desi fiecare dintre parteneri este absolut functional, dand dovada de inteligenta, eficacitate, finete in afara cuplului, conflictul din cadrul cuplului pare sa ii facă sa-si piarda aceste calitati, care sunt inlocuite de ostilitate si perceptii eronate.
Familia devine un camp puternic încarcat afectiv, semnificatiile conflictului, ale comunicarii si ale relationarii cu celalalt nemaifiind raportate la sine, considerate ca perceptii subiective, ci fiind considerate obiective.
In general, conflictul in cuplu apare atunci cand unul dintre parteneri sau amandoi au senzatia ca sunt prinsi intr-o capcana fara iesire sau cand cei doi inceteaza sa-si mai aprecieze eforturile reciproce.
Nepotrivirile sexuale sau relatiile extraconjugale vin sa acutizeze conflictul. Cei doi incep sa se certe frecvent si "explodeaza" din orice lucru marunt ("Nu ai luat hainele de la curatat, asta inseamna ca nu vrei sa te implici in problemele casei si ai incetat sa ma mai iubesti!"). De multe ori, partenerii inceteaza sa mai faca acele mici lucruri placute menite sa consolideze relatia lor. Pe acest fundal apar neglijarile, certurile si criticile frecvente. Multe dintre aceste interactiuni negative sunt determinate de asteptarile nerealiste ale partenerilor cu privire la celalalt sau de convingerile lor negative cu privire la relatia in sine (de genul, "Relatia noastra a esuat complet si nu mai vad posibila nici o impacare!"). Aceasta gandire catastrofica nu face altceva decat sa blocheze procesul de comunicare dintre parteneri si sa genereze alte si alte conflicte.
Diferiti specialisti vorbesc de spre o serie de cauze ale conflictelor in cuplu. Dintre acestea voi aminti cateva:
1. Lipsa iubirii conjugale. Această carenta este cea mai importantă dintre cauzele care duc la conflictualitate în cuplu, datorita faptului ca cei doi parteneri nu prezintă o comunitate la nivelul obiectivelor şi intereselor.
2. Diferetţa prea mare de nivel intelectual, de cultura, de opinii, de medii de origine. Devine dificil pentru parteneri (mai ales cand este vorba despre conflicte de opinii politice, de credinte religioase, de sisteme de valori) sa nu incerce sa se convinga reciproc de adevarul propriilor credinte. Adesea se ajunge, pe aceasta constructie, la cerinte exagerate ale unui partener fata de celalalt, care trezesc adesea defense puternice.
3. Incompatibilitatea de caractere, de personalităţi, de sisteme de aşteptări.
4. Dezacordul sexual. Cauzele acestui dezacord sunt numeroase, unele tinand de complexe personale (refuzul feminităţii, al materniatii, teama de sex, frigiditate - la femeie, refuz al virilitatii, impotenta sexuală – la barbat), altele tinand de probleme avand alta origine decât cea sexuala (insecuritatea afectiva a relatiei, inferioritate, angoasa). Dezacordul sexual se poate referi si la practici sexuale conjugale care ignora diferenta de traire a sexualitatii la barbat şi la femeie, diferentele de apetit sexual şi de ritm, stangacii in actul sexual, teama de sarcina la femeie etc., care se completeaza cu o comunicare foarte deficitara.
5. Conflicte de rol. Vorbim aici despre dezacorduri asupra rolurilor conjugale, dar si de dezacorduri asupra rolurilor parentale.
6. Reproşul permanent, rostit sau perceput doar din comunicarea nonverbala.
Alte cauze ale conflictelor, considerate exterioare cuplului dar cu influenta majora in aparitia neintelegerilor dintre perateneri, mai devreme sau mai tarziu in evolutia cuplului sau familiei sunte considerate urmatoarele:
1. Căsătoriile precoce si cele fortate. Casatoriile prea timpurii, de obicei in adolescenta sau la o varsta la care parteneri isau unul dintre ei nu au ajuns la maturiatte emotionala, casatoriile realizate la presiune sociala sau morala, cele care reprezinta o solutie pentru alte probleme ca: aparitia unei sarcini, o modalitate de a fugi de ceva sau de cineva, casatora din mila sau de compensare, bravadă etc., sunt – asa cum arata majoritatea statisticilor – surse sigure de dificultati conjugale.
2. Boala mentala a unuia dintre parteneri. Vorbim aici despre situatii in care boala mentala exista inainte de casatorie, fiind reactivata pe fondul stresului indus de preluarea noilor roluri conjugale sau de boala dobandită in interiorul cuplului.
3. Dificultati socioprofesionale ale unuia dintre parteneri. Se cunoaste faptul ca tensiunile provocate de insatisfactiile personale sau esecul pe care il avem tindcel mai adesea sa sedescarce in agresivitate impotriva fiintelor celor mai apropiate, cele cu care ne inţelegem cel mai bine. Astfel, cei mai apropiati si dragi noua devin „tapii ispasitori” ai tuturor formelor de agresivitate imposibil de exprimat in alta parte.
4. Prezenţa unor terte persoane. Intruziunea unei terte persoane in existenţa cotidiana a cuplului poate deveni sursa de conflicte, datorita mai ales ruperii intimitatii. Acest lucru devine si mai grav, atunci cand aceasta persoana devine aliatul unuia dintre parteneri in lupta sa impotriva celuilalt.
Cum rezolvam conflictele?
Este bine ca partenerii sa priveasca relatia lor drept un proces evolutiv. In general, cuplurile conflictuale au o viziune statica cu privire la relatia lor ("Nimic nu mai este de facut!").
Niciodata nu este bine sa astepti ca celalalt partener sa se schimbe! Conflictele in cuplu trebuie rezolvate impreuna si necesita efort din partea ambilor parteneri. Intreaba-ti partenerul ce anume ii face placere in viata de zi cu zi si vei putea descoperi noi fatete ale felului sau de a fi. De asemenea, incearca sa iti analizezi propriile ganduri negative cu privire la comportamentul partenerului tau. Nu cumva aceste ganduri se indeparteaza cu mult de realitate? Daca nu te-a sarutat cand a venit acasa chiar inseamna oare ca te inseala? De multe ori avem tendinta de a exagera si de a interpreta comportamentul partenerului nostru intr-o maniera catastrofizanta.
Ideal este ca partenerii sa isi rezolve singuri probelemele pe care le au insa consatatam adesea ca acest lucru nu este posibil fiind nevoie de o persoana din exterior, neutra si specializata care sa ii ajute. Resimtind nevoia unui ajutor, partenerii, sau doar unul dintre ei, apeleaza adesea la un membru din familia largita sau la un prieten insa pentru acestia rolul poate fi inconfortabil tocmai datorita relatiilor existente cu cei doi sau pot fi perceputi ca partinitori de catre unul dintre parteneni si efectele interventiei nu se vad. Tocmai de aceea cea mai buna solutie este solicitarea sprijinului catre un specialist. Un psiholog este adesea cea mai indicata persoana pentru a oferi sprijin unui cuplu cu probleme.
Ce poate să facă psihologul?
Rolul spihologului este de a aduce la lumina ce se intampla in sufletele fiecaruia dintre cei doi parteneri, de a evidentia problemele din cadrul cuplului dintr-o pozitie neutra si obiectiva. Se intampla ca in acest proces sa fie inclus doar unul dintre parteneri deoarece nu ambii manifesta disponibilitatea pentru rezolvarea problemelor. In randul psihologilor se stie ca cel care solicita csprijin este persoana care are suferinta cea mai mare dar si cel care are disponibilitatea de a face schimbari. De aceea psihologul il va sprijini pe acesta sa gaseasca solutiile cele mai potrivite pentru rezolvarea problemelor sale de cuplu.
O nevoie importanta este aceea de de deblocare a capacitatii personale de a lua deciziile cele mai potrivite. Astfel, se sprijinul se poat econcentra intr-o prima faza pe aspectele pozitive ale relatiei lor. Remomararea momentelor in care s-au intalnit, a situatiilor placute traite impreuna, a deciziei de a sta impreuna ar putea veni in ajutorul depasirii conflictului actual. Reactualizarea sentimentelor de afectiune si imbunatatirea comunicarii dintre parteneri reprezinta cele mai bune tehnici de rezolvare a conflictelor.
Un alt scop este dezvoltarea abilitatilor necesare pentru gestionarea conflictelor. Adesea obiectivul pe care se concentraza sprijinul psihologic se refera la identificarea nevoilor actuale, asteptarilor prezente si a paralelei dintre acestea si cele din trecut, atunci cand partenerii au devenit cuplu si cand au aparut neintelegerile.

Comunicarea si rolul ei in cuplu

comunicarea-in-cuplu

A trai in cuplu este o experienta de viata si, de asemenea, un deziderat pentru cei mai multi oameni. Dar daca ne orientam spre cuplurile reale, observam in viata de zi cu zi si in jurul nostru ca relatia este de multe ori o sursa de fericire, bucurie, confera forta de a merge mai departe, entuziasm, transformare dar alteori este si o sursa de probleme, conflicte, suferinta, dezamagiri. La natura relatiei si la evolutia ei contribuie o multime de factori, de la personalitatea celor doi, experienta lor de viata si capacitatea de a intelege ceea ce traiesc, la maturitatea lor emotionala, la sistemul lor de valori si, desigur, la modul in care comunica ei.
Comunicarea intre parteneri ie viata, limbajul verbal si mai ales cel simbolic, adica cel transmis dincolo de cuvinte, sunt factori importanti care influenteaza relatia de cuplu.
Consilierea se centreazã pe interventia in cazul de non-comunicare, de relatii negative, de relatii compromise, inadecvate, in cazuri de nenorociri si implicatii asupra psihicului uman
Pentru majoritatea terapeutilor familiei, comunicarea este cea mai importanta problema, esenta terapiei constand in invatarea "deprinderilor" de a comunica.
Astfel, Virginia Satir, cunoscuta pentru interventiile de psihoterapia familiei, considera ca exista cinci cai de care oamenii se folosesc pentru a comunica:
concilierea,
dezaprobarea,
rezonabilitatea,
irelevanta mesajului,
concordanta.
Ameliorarea comunicarii intrafamiliale, asa incat sa devina satisfacatoare si securizanta pentru nevoile tuturor membrilor familiei constituie un obiectiv central al multur interventii terapeutice.
De asemenea, este deosebit de impoetanta congruenta intre ceea ce gandim cu adevarat si ceea ce spunem. In alti termeni, congruenta consta in potrivirea dintre trairea noastra interna si expresia externa. A fi congruent atrage dupa sine o serie de beneficii psihologice importante intr-o relatie de cuplu. Cu cat vom fi mai putin tematori si anxiosi in relatie, cu atat vom fi mai capabili sa ne cunoastem mai bine pe noi insine si pe partenerul nostru. Cu cat vom reusi sa ne intelegem mai bine, cu atat vom atinge un nivel mai inalt de congruenta. In acest mod, sunt create premisele unei bune si autentice relatii de cuplu.
Plecand de la conceptul de congruenta, Carl Rogers, intemeietorul psihoterapiei nondirective, prezinta urmatorul model de comunicare aplicabil si in relatiile de cuplu:
1. Comunicarea in relatia cu partenerul de cuplu este marcata de propriul nostru grad de congruenta.
2. Cu cat congruenta noastra se dovedeste a fi mai mare, cu atat este mai posibil ca mesajele noastre (verbale si nonverbale) sa fie mai bine intelese de partenerul nostru.
3. Cu cat mesajele noastre sunt mai clare, mai lipsite de semnificatii ambigue, cu atat partenerul nostru de relatie ne va raspunde cu mai multa claritate.
4. Cu cat suntem mai congruenti in relatia noastra si mai capabili sa exprimam intr-o maniera autentica ceea ce simtim in legatura cu o anumita tema de discutie, cu atat vom fi mai dispusi si mai liberi sa-l ascultam pe cel de langa noi.
5. La acest stadiu, partenerul nostru de cuplu se simte cu adevarat inteles de catre noi. El simte ca, in masura in care se exprima mai bine pe sine insusi, noi vom intelege mai clar modul sau de a percepe o anumita problema. Cu alte cuvinte, noi putem sa vedem lumea prin proprii ochi ai partenerului nostru de cuplu si il intelegem empatic.
6. Pentru partenerul nostru de cuplu, faptul de a se simti inteles inseamna ca noi manifestam o consideratie pozitiva fata de el.
7. In masura in care partenerul nostru de cuplu,
a. ne percepe ca fiind congruenti si integrati in relatia cu el,
b. simte ca manifestam o consideratie pozitiva fata de el,
c. simte ca il intelegem empatic,
se stabilesc conditiile unei bune relatii de cuplu.
12. In masura in care partenerul nostru experimenteaza aceasta relatie (cu elementele ei caracteristice, a, b si c), comunicarea sa se va elibera de tot mai multe obstacole. Treptat, partenerul nostru va tinde sa comunice si el cu o tot mai mare congruenta.
13. Comunicand mai liber, intervenind tot mai putine distorsionari, partenerul nostru de cuplu va fi acum si mai capabil sa asculte cu o mai mare atentie ceea ce ii comunicam (repetarea punctului 4, din punctul de vedere al partenerului nostru).
14. In masura in care partenerul nostru este mai capabil sa asculte ceea ce ii comunicam, noi ne vom simti intelesi empatic de catre el (repetarea punctului 5), simtim ca partenerul nostru manifesta o consideratie pozitiva fata de noi (repetarea punctului 6) si apreciem relatia noastra ca fiind una bazata pe incredere si ajutor (repetarea punctului 7).
15. Aceasta situatie semnifica faptul ca ambii parteneri de relatie se sprijina si se sustin reciproc.
16. In acest lant de evenimente, pot sa intervina unii factori limitativi meniti sa "ameninte" procesul descris mai sus. Daca partenerul nostru de relatie introduce in raspunsul sau la punctul 3 elemente noi (care ies din domeniul nostru de congruenta) si atinge o zona in care noi nu ne simtim prea confortabil (de pilda, pot fi unele aspecte legate de viata noastra intima sau de ascensiunea profesionala), atunci vom fi tot mai putin capabili sa-l ascultam pe cel de langa noi si ii vom trimite mesaje ambigue. Ca raspuns, vor apare tot mai multe distorsionari defensive venite din partea partenerului nostru. In aceasta situatie, toate procesele descrise anterior se vor derula invers.
O relatie de cuplu nu numai ca ne uneste cu o alta persoana, dar ne si transforma. Desi relatia de cuplu este o creatie a noastra, noi vom fi intrucatva transformati de aceasta relatie. Modul in care ne privim pe noi insine se modifica de-a lungul interactiunilor cu partenerul nostru, dobandind astfel o mai profunda intelegere de sine. Intr-o buna relatie de cuplu, nimeni nu este judecator sau ghid, fiecare incercand sa valorifice eforturile celuilalt de a stabili o comunicare vie si autentica. Asadar, sa invatam sa devenim congruenti cu noi insine! Sa nu ne fie teama sa exprimam ceea ce gandim si simtim cu adevarat! O relatie de cuplu fara parteneri congruenti este lipsita de viata si sortita esecului. O relatie bazata pe congruenta este dinamica, puternica si cu dorinta de a fi vesnica. Alaturi de cel iubit, ne re-descoperim in fiecare zi, re-invatam sa fim spontani, re-invatam sa ne miram de noi si de cel de langa noi. Alaturi de cel drag, avem prilejul sa invatam sa fim noi insine! Fara false pudori, fara minciuni si fara ascunzisuri! Doar noi!
In orice problema de cuplu este bine ca cei doi parteneri sa se concentreze in primul rand pe aspectele care vizeaza ameliorarea comunicarii dintre ei. Orice conflict ar fi bine sa fie abordat direct, nicidecum evitat sau ignorat. Asadar, identificam problema si incearcam sa gasim impreuna cu partenerul cea mai buna solutie de a o rezolva. Cum anume? De pilda, putem adopta acele comportamente care stim ca ofera placere partenerul nostru. Este bine sa ne comportam astfel incat sa oferim satisfactie celui de langa noi.
Gradul de satisfactie intr-un cuplu este dat de numarul de interactiuni pozitive intre parteneri. Cei care nu se inteleg bine au mai multe interactiuni negative decat pozitive. Interactiunile negative sunt generatoare de sentimente ostile si contradictorii. Partenerii se supara unul pe celalalt, se blameaza sau se pedepsesc reciproc.

Consilierea pentru conceptie si contraceptie la varsta adolescentei

Consilierea pentru conceptie si contraceptie la varsta adolescentei

Cred ca nu mai este nevoie sa demonstram necesitatea unei consilieri pentru conceptie si contraceptie a tinerilor aflati la varsta adolescentei. Este cert ca trebuie sa recunoastem nevoile adolescentilor si sa acceptam dezvoltarea lor. Observand problemele care apar in familiile care au copii la aceasta varsta sau doar numarul sarcinilor nedorite la tinere adolescente ori „secretele” familiale care insotesc aceste sarcini -cu coalitii mama-fiica si excluderea tatalui care „nu trebuie sa stie” sau decizia unui singur parinte al mamei minore de a da copilul spre adoptie in timp ce celalalt parinte afla „din greseala” ca fiica sa este mama,
aparand conflicte importante in cadrul sistemului familial, putem spune cu siguranta ca necesitatea consilierii parintilor de adolescenti este la fel de importanta. Dar, desi acesta constituie subiectul unei alte teme, cele doua nu prea pot fi separate in realitate.
Sa ne imaginam insa ca avem in fata noastra o tanara de 14 ani care provine dintr-o familie unde sexualitatea este inconjurata de mister, este o tema care nu exista, nici pentru mama si, cu atat mai putin pentru tata. Aceasta nu inseamna ca tanara fata va fi mai putin atrasa de acest subiect, desi este ceea ce parintii doresc si spera ca vor obtine. De ce se intampla asa?

Un prim argument se afla in caracteristicile varstei pubertatii si adolescentei, pe care daca mai multi parinti le-ar cunoaste si intelege, ar intelege de asemenea ca nu aceasta este calea.

Voi incepe astfel, cu o descriere sumara care nu poate lipsi, deoarece nu putem face consiliere daca nu stim cui ne adresam.

Pubertatea si adolescenta sunt perioade dificile atat pentru copii cat si pentru parinti, afirmatie poate folosita la modul exagerat dar plina de adevar.

Modificarile corporale sunt insotite de modificari afective puternice, emotionalitate debordanta, vulcanica, emotivitate osciland intre extreme –manifestand teama, anxietate, timiditate dar si intoleranta la stres, irascibilitate. Toate acestea sunt insotite de modificari atitudinale fata de parinti, familie si prieteni. Tanarul incepe sa resimta propriile forte. Unele realizari pe care le are stimuleaza impulsuri de tatonare a diferitelor grade de permisivitate, a conduitei nonconformiste - unii tineri organizeaza demonstratii de solidaritate pe probleme minore, ii sacaie pe parinti si pe profesori. Ele sunt generate de necesitati discrete de a provoca adultii si de a manifesta propria lor independenta. Interesul pentru activitatile intelectuale este inlocuit de interesul de viata.

Adolescenta este o perioada de formare si transformare esentiala in viata unei tinerei. Apar multe transformari corporale : cresterea sanilor reprezinta primul semn al maturizarii corporale, se largesc soldurile si talia se ingusteaza, apare parul in zona pubiana si axilara. O alta noutate este aparitia menstruatiei. O educatie cu privire la acesta ar trebui inceputa in familie, astfel incat tanara fata sa nu fie luata prin surprindere de aceasta. Informarea din reviste sau alte carti nu este de dorit deoarece ele nu ii pot raspunde la numeroasele intrebari pe care le are, inevitabil acum, de asemenea aceasta informare este lipsita de caldura relationala de care are nevoie acum, tinand cont de sensibilitatea fetei.

Toate modificarile acestea care apar la pubertate sunt semne ca organele sexuale incep sa functioneze. Ele secreta hormonii responsabili de toate aceste modificari.

Trebuie sa intelegem ca adulti ca daca iti cunosti corpul, schimbarile prin care treci la aceasta varsta nu te mai sperie. Menstruatia este probabil cea mai mare schimbare. Interdictia din partea parintilor de a avea un contact sexual pentru a o proteja pe tanara de efecte nedorite ca o sarcina sau o boala cu transmitere sexuala nu reprezinta o solutie, si intelegem asta foarte usor daca citim cate ceva despre caracteristicile varstei adolescentei. Dar recunoastem ca este cea mai la indemana solutie pentru adultul neobisnuit sa vorbeasca despre subiecte ca sexualitatea, contraceptia, la care se adauga si neacceptarea parintilor ca propriul copil a crescut. Tocmai de aceea ei persista uneori cu inversunare in adoptarea acestei solutii sortita esecului si aducatoare de durere.

De ce ar fi nevoie in consilierea tinerelor aflate la aceasta varsta cu privire la viata sexuala :

1. Nivelul expresional:

Acesta se refera la totalitatea modalitatilor de abordare a tinerelor si cuprinde :
- limbaj adaptat nivelului de intelegere,

- comunicare deschisa si valorizatoare - pe orizontala, de la egal la egal si nu din postura adultului care da lectii, doar a unui egal care impartaseste cu respect si intelegere informatii utile,

- respect pentru dilemele pe care le are si netratarea lor cu usurinta (« de ex. « la varsta ta, si eu eram speriata dar o sa-ti treaca, ai sa vezi… »- o astfel de atitudine doar ar indeparta tanara accentuaindu-i neincrederea in adultii atotstiutori.

2. Nivelul informational:

Acesta se refera la informatiile de baza pe care dorim sa le transmitem. Ele se pot concentra spre urmatoarele :

a). sa isi cunoasca propriul corp

A-ti analiza partile corpului pentru a le cunoaste nu este o rusine ci o necesitate, numai asa poti intelege ce ti se intampla. Sunt multe tinere care la 12-13 ani sunt luate prin surprindere de aparitia menstruatiei iar incercarile de a le explica transformarile prin care trece corpul feminin aduc la suprafata o lipsa de informatii privind propriul corp. De aceea doar vazand cum este alcatuit propriul corp va putea intelege cum functioneaza si vei putea avea grija de tine in modul potrivit. De aceea nu este o rusine sa iti examinezi propriul corp, chiar si partile lui sexuale, pentru a vedea cum este alctuit.

In informarea tinerelor cu privire la componenta aparatului genital de ajutor vor fi mulajele sau desenele care explica aparatul genital feminin, insotite de explicatii privind denumirea partilor corpului, explicatii accesibile, adaptate, asa cum am mentionat anterior nivelului lor de intelegere. Astfel, tanara trebuie sa stie ca zona care se poate vedea la exterior se numeste vulva, aici organele din interior se deschid in afara. Vulva este formata din urmatoarele :

  • clitorisul – este cel mai in fata si mai sus, ca un bob de grau ingropat in piele, el este foarte sensibil si la atingerea lui poti simti placere, el contribuie la obtinerea placerii pe care femeia o traieste cand are un contact sexual
  • sub clitoris se afla un orificiu mic –orificiul urinar, prin care iese urina,
  • mai jos de acesta este vaginul, mai mare decat orificiul urinar. Aici intra penisul in timpul contactului sexual si aici este ejaculata sperma. La fetele virgine, cele care nu au avut niciodata un contact sexual, imediat inauntrul vaginului etse o membrana elastica, himenul care se rupe la primul contact sexual provocand o singerare redusa. Exista si posibilitatea ca acesta sa nu se rupa, si atunci se numeste himen elastic.
  • in spatele vulvei, se afla orificiul prin care se elimina materiile fecale – orificiul anal.

b). sa cunoasca organele genitale interne si fiziologia ciclului menstrual

Si, apeland la nivelul sau de intelegere care a crescut, asa cum ea insasi isi doreste sa ii fie recunoscut de catre adultii din jur, o putem familiariza cu modificarile din interiorul propriului corp.

Dupa ce a cunoscut organele genitale externe, un pas ulterior este cunoasterea organelor interne. Ne putem folosi de asemene de desene pentru a-i explica ca in interiorul corpului sau sunt urmatoarele :

  • vaginul- singurul pe care il poate atinge direct
  • colul uterin – se afla in interior la capatul vaginului, ca o proeminenta mai tare si catifelata, care este ca un dop care inchide uterul in partea de jos.
  • uterul – este ca o para mica asezata cu codita in jos. Aici se va « cuibari » viitorul copilpentru a creste timp de 9 luni de zile. Interiorul sau este captusit de cu mucoasa uterina – ca o patura grasa si moale.
  • tropele uterine- aceste sunt continuari in partile laterale ale uterului, ca doua canale mici si subtiri care se duc de la uter la cele doua ovare. in ele intra ovului dupa ce este eliberat de ovar, ele il condul ca uter.
  • ovarele –seamana cu doua boabe mici de fasole, ele produc in fiecare luna, alternativ, un ovul care, daca se uneste cu spermatozoidul va forma viitorul copil.

Fiecare luna inseamna pentru femeie repetarea mai multor etape care au scopul de a duce la aparitia unei sarcini. Acest sir de evenimente se numeste ciclu menstrual. Dintre toate schimbarile care se intampla inlaunttru sau, femeia vede doar faptul ca timp de cateva zile are o scurgere sangeroasa la nivelul vaginului . De fapt, menstruatia are 4 etape :
1. in fiecare luna ovarele elibereaza alternativ un ovul care este preluat de catre o trompa uterina si dus spre uter,

2. a doua etapa este cand femeia poate ramane insarcinata, sarcina apare daca ovului se intalneste cu un spermatozoid (eliberat prin ejaculare in timpul actului sexual) si este fecundat,

3. daca a aparut sarcina, oul (viitorul copil) se cuibareste in uter si va creste acolo timp de 9 luni, femeia nu va mai avea menstruatie – acesta fiind adesea primul semn de sarcina, daca nu apare sarcina atunci corpul se pregateszte pentru menstruatie,

4. sangerarea, menstruatia dureaza 3-7 zile si ea apare atunci cand femeia nu a ramas insarcinata. impreuna cu sangele se elimina si mucoasa uterina. Uneori acesta sangerare este insotita de dureri in partea de jos a abdomenului, sau greutate in sani, nervozitate, dureri de cap.

c). Ce ar trebui sa stie despre sex ?

Viata sexuala este o parte fireasca a existentei noastre. Sexul implica placere si este o parte din viata noastra de fiecare zi. Daca ai o viata sexuala implinita viata iti va parea mult mai usoara si mai frumoasa. Pentru aceasta trebuie sa iti cunosti corpul si sa il indragesti, sa nu te rusinezi de el.

Sa iti incepi viata sexuala inseamna sa traiesti o experienta noua. Dar asta inseamna si ca poti ramane insarcinata sau poti lua o infectie cu transmitere sexuala. De aceea inainte de a face acest pas trebuie sa afli mai multe despre aceste subiecte. Trebuie sa afli despre metodele de contaceptie si despre bolile cu transmitere sexuala. Daca esti informata si stii ce sa faci, te poti bucura de viata tasexuala fara sa iti faci griji pentru sanatatea ta.

Idei de baza :
! Incepe-ti viata sexuala atunci cand simti tu ca este momentul, nu la presiunea partenerului sau a grupului.

Decizia de a incepe viata sexuala este una importanta. Dar uneori fetele isi incep viata sexuala la presiunea partenerului sau pentru ca le este rusine de grupul de prieteni ca inca mai sunt virgine.

! Foloseste metodele contraceptive pentru a te proteja de o sarcina si nu uita ca prezervativul apara si de sarcina dar si de o infectie cu transmitere sexuala, aceasta cu atat mai mult cu cat acum destul de dificil sa afli istoria sexuala a parenerului si ai nevoie de protectie.

Este important ca o tanara sa cunoasca modalitatile de contraceptie, avantajele fiecareia si, de asemenea importanta indrumarii spre una dintre modalitatile potrivite pentru ea de catre medic si nu de prietenele mai experimentate sau grupul de prieteni. Aceasta deoarece medicul specialist este singurul avizat sa indrume o femeie spre adoptarea celei mai bune metode contaceptive pentru ea si orice femei matura (iar adolescenta va fi sensibila la utilizarea acestui cuvant deoarece vrea sa fie considerata matura) consulta medicul in acest sens.

! Nu uita ca o data inceputa viata sexuala este bine sa mergi la consult ginecologic.

Acesta desi poate neplacut, este total nedureros. Prin consultul ginecologic medicul specialist observa daca exista modificari la nivelul organelor genitale externe, vede vaginulsi colul uterin si face un examen al secretiei vaginale. El palpeaza organele genitale interne si, daca este cazul, recomanda si alte analize –de sange sau ecografie. A merge regulat la medic inseamna sa iti tii sanatatea sub control, sa te bucuri de placerea sexualitatii, avand grija de propria sanatate.

Ar fi multe de spus despre acest subiect insa consideram ca acesta poate fi un inceput pentru ceea ce inseamna indrumarea catre o viata sexuala sanatoasa a tinerelor. Iar daca exista si cooperarea parintilor sarcina consilierilor nu este foarte grea.

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210