Rolul terapeutic al povestilor

detectiv2 Jester si omul de zapada Jester si Printesa Misterioasa Jester si puiul de zmeu Plecaciunea Croitorasul cel viteaz

  

O poveste este o istorisire, o succesiune de intamplari care vorbesc despre una sau mai multe experiente de viata ori situatii problematice si care se finalizeaza intr-un anumit mod. Ea apeleaza la imaginar si adesea la o lume fantastica, foloseste metafore si constructii ambigue, vehiculi ai unor continuturi care se concretizeaza numai in contactul direct dintre acestia si lumea interioara a ascultatorului. Copii sau adulti, suntem captati de frumusetea povestilor si basmelor, de complexitatea actiunilor si modalitatile inedite de solutionare, de minunatia personajelor si creativitatea autorilor, dar ne gandim mai putin la rolul lor vindecator pentru cel ce le asculta sau le urmaresc. Povestile si metaforele vindeca deoarece ele ne pun in contact cu dorintele si nevoile noastre cele mai profunde, cu obstacolele pe care le avem si resursele noastre interioare adesea necunoscute. Povestile ne pun in contact cu noi insin. Copiii sunt atrasi de povesti ele devenind o buna metoda educativa deoarece stimuleaza dezvolatrea cognitiv-intelectuala, respectiv gandirea, imaginatia, limbajul dar si dezvoltarea afectiv-emotionala, deoarece povestile sunt surse si vehicole de emotii, ajuta la intelegerea acestora si invatarea exprimarii lor. De asemenea ele furnizeaza modele de identificare, solutii posibile la probleme asemanatoare, furnizeaza modele comportamentale si valori. Povestile imbogatesc experienata. Experienta este principala modaliate de invatare a copiilor iar noi adultii, am invatat cele mai multe dintre cele pe care le stim din experienta noastra de viata. Experienta este cea care ne ajuta sa facem fata schimbarilor care survin uneori pe neasteptate si care ne pot bulversa. De asemenea, experienta poate avea conotatii negative sau pozitive.Tocmai de aceea tot mai multi specialist -psihologi, psihopedagogi si psihoterapeuti recomanda folosirea povestilor cu scop terapeutic. Astfel, putem folosi povestile pentru a-i ajuta pe copii sa faca fata unei situatii dureroase prin care trec in acel moment trec (separare, respingere, furia, abandon, divortul parintilor) sau pentru a-i pregati sa infrunte situatii negative viitoare (decesul unui membru al familiei, plecarea parintilor, mutarea, schimbari in ceea ce priveste viata obisnuita cu potential traumatizant) sau pentru a-i sprijini sa depaseasca situatii de viata deosebite (abuzul, violenta). Povestile reprezinta un sprijin in dezvoltarea unor modalitati adaptative pentru copiii anxiosi, cei instabili, cu autocontrol deficitar sau stima de sine scazuta, timiditate exagerata. 
Explorand aceste situatii in maniera securizanta pe care o ofera povestile, pe de o parte copiii pot invata sa isi accepte sentimentele de tristete sau suparare, sa si le constientizeze, si pe de alta parte pot invata ca si in aceste intamplari dramatice exista posibilitatea solutionarii.
Povestea se adreseaza fanteziei si intituitiei, largeste cadrul individual stimuland creativitatea si, prin aceasta stimuleaza cresterea si evolutia umana. Ea poate facilita rezolvarea de probleme si stimula dezvoltarea capacitatii de gestionare a problemelor. 
In psihoterapie, folosirea povestilor este securizanta deoarece ea poate comunica copilului sau adultului mesaje care spuse direct ar fi respinse insa metafora este o modalitate care evita rezistentele constientului, tocmai de aceea are efect iluminator largind spatiul interior al persoanei (apud. Sempronia Filipoi Basme terapeutice pentru copii si adulti).
Povestea devine una terapeutica atunci cand mesajul ei este unul vindecator adica are capacitatea de a-l transforma pe ascultator dintr-un receptor pasiv in unul activ in ceea ce priveste propria schimbare. In acest sens, Sempronia Filipoi vorbeste despre cateva functii ale povestii terapeutice, dintre care amintim: 
1. Povestea este "oglinda" adica ea proiecteaza nevoile emotionale ale ascultatorului. Ea activeaza numeroase imagini dar in acelasi timp separa si distanteaza ascultatorul de conflictul evocat si de experienta sa de viata, ceea ce este protectiv pentru constientul ascultatorului, acesta permitandu-i sa se apropie de naratiune deoarece nu isi asuma in mod constient intamplarea. Naratiunea permite asociatii si reconstructii la nivel mai profund, inconstient.
2. Povestea are functie de model deoarece prezinta solutii posibile iar acestea il fac pe ascultator sa isi deschida mintea (constientul si inconstientul) spre noi cai de rezolvare a propriilor dileme.
3. Povestea este un mediator intre o experienta de viata aparent fara nici o legatura cu ascultatorul si propriile dileme, conflicte, nevoi ale acestuia.
Avand in vedere rolurile lor multiple si beneficiile complexe, recomandam cu caldura folosirea povestilor de catre parinti cat si de catre alti educatori in relatia cu copiii.
Povestile pot fi spuse sau create, modificate, imbunatatite si adaptate. Cartile de povesti sunt o sursa nemaipomenita de invataturi, solutii, idei, si surse de crestere emotionala pentru copiii nostri.
In acest sens recomand cu caldura povestile cu Jester, un personaj simpatic, un bufon micut, de care cei mici se ataseaza imediat. Traieste intr-o imparatie îndepartata, alaturi de Imparat, de Cavaler sau de Balaurul cel Rau.
Dati click pe fiecare poza, asteptati putin sa se incarce si descarcati povestile in format PDF. Oferiti-le si altora si bucurati-va alaturi de copii, privindu-i cum traiesc cu sufletul la gura aventurile lui Jester!

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210