Cred

cred

 

 

Cred in puterea din noi insine, in resursele si capacitatile pe care le avem si uneori intra in umbra, umbra noastra ce le scunde sau doar le protejeaza dar de care uneori se intampla sa uitam poticnindu-ne de probleme ce ne acapareaza si ne “pacalesc”….

 

Cred ca avem in interior tot ceea ce este nevoie dar in anumite moment ale vietii nu mai stim cum sa accesam ceea ce este acolo pentru a ne fi bine…

 

Cred ca un sprijin mic din afara inseamna o directie spre a scoate la lumina capacitatea care exista in interior si a intrat in umbra, pe principiul ca ceea ce nu se vede nu inseamna ca nu exista.

 

Cred ca lumina si intunericul din noi au fiecare importanta lor si doar impreuna ne dau valoare si unicitate si nu avem nevoie sa scapam de intuneric ci doar sa il cunoastem indreptand asupra lui lumina proprie.

 

Cred ca ceea ce suntem, in creatia lui Dumnezeu inseamna iubire si se dezvolta din iubirea primita, traita si transformata in iubire pentru sine si pentru ceilalti. Si cred ca iubirea pentru ceilalti nu poate exista fara si in absenta iubirii de sine. E doar o mare pacaleala din care ne trezim adesea dureros cand trecem peste orice semn al neconcordantei si contradictiei si ajungem in imposibilitatea de a trai bine. Si atunci trebuie sa reparam mai intai interiorul ranit sau spart pentru a repara si ceea ce s-a distrus in exterior.

 

Dar cred in puterea de a o face si de a reactiva starea naturala cu care suntem inzestrati: fericirea.

 

 

 

Combate depresia!

combate depresia

 

 

Cand te mobilizezi in pofida greutatilor, esti puternic.

 

Cand treci peste obstacole, esti puternic.

 

Cand cazi si te ridici, esti puternic.

 

Cand vezi partea frumoasa printre nori, ploi sau furtuni si poti sa o traiesti, esti puternic.

 

Cand intelegi ca primind lamai poti sa faci o limonada, esti puternic.

 

Cand iti pastrezi zambetul chiar si daca te doare, gasind o sursa reala si autentica pentru el, esti puternic.

 

Cand realizezi cata putere ai, poti incepe sa fii si fericit!

 

 

 

Am invatat

am invatat

 

 

Am invatat ca uneori cuvintele pot fi false, de aceea ma bazez mai mult pe ceea ce vad si inteleg.

 
Am invatat, in plus, ca trebuie sa obiectivezi ceea ce vezi si intelegi detasandu-te cat poti de subiectivismul, nevoile, apararile, fricile si alte parti interioare care ar denatura realitatea. Am invatat ca pentru asta ai nevoie de permanenta introspectie, analiza personala, rezolvari ale conflictelor sau durerilor grefate in interior, mai vechi sau mai noi. Am invatat ca ai nevoie de putere de acceptare si forta pentru a rezolva ceea ce se releva. Am invatat ca e greu si solicitant dar eliberator si inaltator deopotriva.

 

Am invatat ca desi cuvintele denatureaza uneori, in privire exista intotdeauna sensul real al nostru. Am invatat ca urmare, ca ochii sunt o poarta spre interior si vorbele doar obstacole ori dimpotriva, instrumente de sprijin necesare pentru drumul pe care il faci spre interior. Am invatat ca noi alegem sa presaram acest drum cu obstacole sau cu resurse de sprijin.

 

Am invatat ca ceea ce mintea noastra intelege dezvoltand un filtru ancorat la real prin care trecem exteriorul si interiorul este mult mai valoros si util decat cuvintele spuse adesea cu mestesug de unii.

 

Am invatat ca trebuie respectat dreptul fiecaruia de a fi asa cum dorește iar daca asta ne afecteaza, noi suntem cei care trebuie sa se indeparteze sau sa schimbe ceva.

 

Am invatat ca binele propriu e datoria fiecaruia dintre noi si nu a celorlalti.

 

Am invățat ca nimeni nu e responsabil de alegerile noastre oricare ar fi ele si indiferent pentru ce scop le realizam.

 

Am invățat ca fericirea e o stare pe care o poti avea doar daca iti dai voie iar ca sa o faci trebuie uneori sa repari si sa vindeci rani vechi.

 

Am invatat ca a face bine, a fi tolerant, intelegator sunt tot alegeri proprii pe care le facem pentru ca transmit ceva despre noi si nu pentru ca asteptam ceva in schimb.

 

Am invatat ca traind dar si ascultand, vazand, simtind, gandind, inveti.

 

Am invațat multe si mai am inca multe altele de invațat.

 

 

Un alt sens

un alt sen

 

Un alt sens?...


Un gust.... sarat, cu scasnet de nisip si arsura de soare... E ceea ce ramane cand visele se naruie asemeni castelelor de nisip construite cu migala si sudoare dar prea aproape de apa involburata de cearta cu vantul si napustita cu furie spre tarmul intins in calea ei... E in legea firii sa distruga tot chiar si constructiile ce realizezi ca sunt efemere si fara rost.... Fara rost? Depinde ce intelegi prin asta... poate rostul era insasi constructia: chinul, munca si migala, preocuparea si implicarea ce-ti dau sens si te invata cate ceva, nu insa si durabilitatea, rezistenta sau frumusetea, ori maretia, ori complexitatea... oricare dintre acestea care ar fi fost scopul initial si gresit se pare... dar pe care il intelegi cand apa iti distruge tot....

 

Sa se naruie tot... asta simti uneori dar chiar si atunci ramane ceva si poate tocmai ceea ce trebuie in realitate desi nu ceea ce iti doreai sau imaginai tu...dar...oare poți aprecia altfel ceea ce a ramas? Depinde de tine... sau poti sa deplangi la nesfarsit ceea ce nu ai realizat, nu ai obtinut dar iti doreai...

 

 

 

logo2-bw

copsi bw

          site partener

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210