Povestea sufletului descoperitor

sufletul descoperitor

As vrea sa fiu o picatura de roua ce se usuca dimineata sub raze de soare blande si se evapora ridicandu-se in aer pentru a vedea de la inaltime pamantul ....

As vrea sa fiu o frunza luata de vantul serii si purtata in departari necunoscute spre noi orizonturi si lumi de cunoastere...

As vrea sa fiu o petala de floare blanda si gingasa ce atinge oglinda limpede si rece a unui lac, atrasa in dansul suav al apei ce o invaluie si o duce departe....

Si as vrea sa fiu o stea micuta licarind in intunericul indepartat in cautarea unui loc de refugiu sau poate de liniste...

Dar nu sunt nici o picatura de roua, nici o frunza sau o petala de floare ori o stea si sunt doar un suflet pierdut de cineva care a plecat fara el, caci era o povara prea grea, prea multe regrete si apasari ducea inauntrul lui ... greutati neintelese si confuze ... ce nu le mai putea suporta. Nu stiu cum este acea persoana acum fara suflet insa stiu cum sunt eu, sufletul... Pierdut, singur, in cautarea unei persoane care sa ma poarte ... Am apasari caci in mine zac atat de multe si contradictorii lucruri –toate se vor bune dar impreuna nu pot exista ... greutati ale vietii frumoase, complicate si neintelese... Vreau sa fiu cum sunt dar nu mai stiu ce inseamna asta ... Credeam ca a fi cum esti este cheia fericirii insa am aflat ca lucrurile sunt mai complicate caci asta poate face rau in loc de bine iar eu am nevoie sa fac bine. Cum poti alege cui ii faci bine si cui rau? Si in oricare dintre situatii, ce se intampla cu mine? ... deci, cum sunt, ce sunt? ...

As vrea sa stiu cum este persoana aceea care a ramas fara suflet abandonandu-ma... as vrea sa stiu cum poti trai fara a te intoarce in tine sa privesti ce este acolo si cand nu mai ai suflet ce gasesti... Poti sa treci prin lume traind sau asta devine altceva caci trairea si sufletul sunt conditii sine qva non... Cum este oare?...

Eu, sufletul, trebuie sa descopar ce s-a intamplat de am ajuns singur...

Ma uit la mine ca intr-o oglinda si ce vad?... Delicatete sau putere? Nu, zbatere si abur de confuzie... Lumina si puritate? Dimpotriva, intuneric ce ascunde lucruri neclare, neintelese, amestecate care ma infioara ... Si dupa ce ma uit la mine, cel mai greu imi este sa imi intorc privirea catre ceilalti ... caci simt o durere mai greu de suportat decat cea din mine... Si ma pierd... ma blochez ... nu stiu ce si cum sa fac ...caci orice as face nu este in regula... simt ca am pierdut sau pierd continuu ceva...

Ce? ... Linistea? Pacea? Nu sunt sigur dar as vrea ca pierderea sa insemne castig... simt cumva asta, insa este contradictoriu – ce as putea castiga din toate aceste sumbre viziuni?... Mi-e neclar... amestecat ... confuz... ca o apa tulburata de mâlul din adanc... Da, cred ca mâlul din mine a fost tulburat si s-a ridicat spre suprafata ... nici nu stiam de existenta lui, insa iata-l si e atat de negru ... incat doare ... Credeam oare in inocenta, naivitatea si ingustimea mea ca nu il am? ... ca am fost ferit sau purificat astfel incat in mine nu mai exista mâl? Ei bine, daca am crezut-o cumva, m-am inselat si o constatat cu durere... Sau am crezut ca m-am inaltat intr-o evolutie care m-a indepartat de noroi? Din nou m-am inselat, este acolo si se pare ... mult. Dar ce fac cu el? Il agit? Il las sa se aseze si incerc sa nu-l mai rascolesc? O data gasit voi putea oare sa-l ignor? Multe si grele intrebari? Si raspunsurile ... nu se grabesc sa apara... Iar eu zac la marginea drumului intrebandu-ma mereu cum este persoana care a plecat fara mine, lasandu-ma in urma....

Si inteleg ca durerea neputintei este la fel, indiferent de motiv ... o simti la fel ca alta data. Chiar daca motivul era poate atat de diferit... realizezi cat iti este de cunoscuta si cat de mult te indepartasei de ea incat credeai ca a trecut sau ca era legata doar de acel lucru de atunci.

De fapt ... este aceeasi si a fost mereu acolo doar ca nu a aparut ... Si fiind mai atent o descoperi si in trecutul mai indepartat ... e atat de veche ... ca tine poate ... sau poate chiar mai veche...

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210