Temnita interioara

A deveni o persoana

C. Rogers spunea ca atunci cand trairi neacceptate sunt lasate sa curga si sa existe in noi, cu atat ele isi vor ocupa locul cuvenit in armonia de ansamblu a trairilor interioare, intr-un echilibru in care te poti simti „iubitor, tandru, atent si cooperant dar si ostil, pofticios sau furios, [...] vei simti atat interes, zel si curiozitate, ca si lene sau apatie... vei simi ca esti curajos si aventuros dar si temator, infricosat”. Traind in strans echilibru fata de complexitatea trairilor proprii si cu o atitudine de acceptare a lor, acestea opereaza intr-o armonie constructiva, in loc sa te atraga pe o cale diabolica, incontrolabila.
«Unii oameni isi exprima aceasta ingrijorare spunand ca, daca ar fi un individ asa cum este cu adevarat, ar descatusa fiara din el. Privind mai atent fiarele reale, animalele, vom constata cu surprindere poate cum sunt ele. Leul este deseori simbolul „fiarei flamande”. Insa cum stau lucrurile cu el? Cu exceptia situatiei in care a fost deformat de contactul cu oamenii, are unele din calitatile de mai sus. Ucide cand ii este foame insa nu se deda la un exces salbatic in crime, nici nu se indoapa. Cand este pui e neajutorat si dependent, dar de aici ajunge la independenta. Nu se agata de dependenta. In pruncie e egoist si egocentric, dar ca adult manifesta un grad rezonabil de cooperare si isi hraneste puii, ii ingrijeste si-i protejeaza. Isi satisface dorintele sexuale, dar asta nu inseamna ca se deda la orgii nebunesti. Diferitele sale tendinte si imbolduri se afla in armonie. Este intr-un sens bazal, un membru constructiv si de incredere al speciei felis leo. »
Si C. Rogers spune in continuare, pornind de la aceasta comparatie, ca daca si individul uman este cu adevarat si profund un membru unic al speciei umane, acest lucru nu ar trebui sa starneasca groaza. Asta inseamna ca el traieste pe deplin si in mod deschis procesul complex de a fi una dintre cele mai sensibile, reactive si creative creaturi de pe planeta. „... a fi pe deplin fiinta umana, in toata unicitatea ta nu este un proces ce ar trebui sa primeasca eticheta de „rau”... termeni mai adecvati ar fi de proces „pozitiv”, „constructiv”, „realist” sau „demn de incredere”.
(C. Rogers – A deveni o persoana)

In acest sens propun sinelui tau o poveste ….


Temnița interioara

temnita

In adancul interior al fiintei noastre, la capatul unui drum uneori lung, labirintic si presarat de obstacole, un drum fata de care simtim atat frica de a-l urma dar si o atractie misterioasa, adesea inexplicabila, acolo, la capatul acestui drum, se gaseste un loc mic sau mai mare... o camera interioara ai carei pereti sunt ziditi cu piatra neteda de rau, rece si umeda sau sunt sapati in stanca seculara si perena, devenita dura si rezistenta caci mii de generatii au participat la cladirea ei si noi insine o facem in continuare. Si aceasta camera, asa cum spuneam, pare adesea mica, alteori insa este deosebit de incapatoare, racoroasa si intunecata, respinsa datorita fiorului pe care ti-l transmite, caci ascunde si inchide ferecandu-si portile, usile mici cu zavoare grele de metal dur si vechi, ascunde parti uitate si respinse, neasumate: impulsuri, nevoi adesea bazale, dorinte, emotii etichetate ca fiind negative, furii, frici si alte „pericole” vechi – din timpul altor genetratii sau mai noi, trimise acolo de noi insine sau parintii, adultii care ne-au format in conformitate cu „lumea”.


Cateodata, un licar de lumina o face vizibila si partial macar cercetabila, starnind curiozitatea pentru a descoperi ce se ascunde acolo, ce este atat de periculos si infricosator incat a fost ferecat si trimis in intuneric pentru a nu mai exista. Simti un fior pe piele, un miros particular, sau zgomote deosebire, ciudate in preajma acestui loc... Dar de cele mai multe ori licarul se stinge repede sub presiunea fortelor externe - sociale, educationale, culturale, familiale sau transgenerationale, cenzorilor si normelor etice, valorice si principiale create de acestea, astfel incat ramane parasita in intunericul constiintei noastre care a condamnat sa zaca acolo ferecate toate cele numite „pericole” de judecatorul activ al constiintei.


Pe acelasi drum pe care te poti indrepta spre temnita despre care vorbesc, daca incepi a-l parcurge, observi o carare desprinsa care se abate in alta directie si te atrage prin „frumusetea” ei: luminata, ingrijita, atragatoare, parca invitandu-te sa o urmezi, dandu-ti un sentiment de siguranta si protectie; insa parcurgand acest drum poti resimti usoare nelinisti pe care cu greu le intelegi, te surprind chiar. Undeva, pe parcursul acestui drum, intalnesti o alta incapere care se doreste a fi primitoare: luminoasa si calda, incarcata cu emotii si stari, norme si valori, principii si reguli – impodobite, imachetate astfel incat sa te atraga si sa iti arate frumusetea si utilitatea lor. Uitandu-te atent, vei observa ca o parte dintre acestea iti plac, vei constata ca ai nevoie de unele dintre ele, insa este ciudat cum toate incearca sa se impuna, sa te convinga ca sunt cele mai importante, speciale, de nerefuzat. S-ar putea sa resimti o presiune din partea lor, o presiune care sa te faca sa vrei sa fugi, sa scapi si in acelasi timp sa constati ca devii confuz cu privire la ceea ce se intampla: Cum de doresc sa ma indepartez de lucruri atat de atragatoare? ... Cum se face ca desi le cunosc si inteleg importanta si utilitatea parca nu le vreau, sau cel putin nu pe toate dintre ele? ... Confuzia aceasta te bulverseaza, te socheaza adesea si uneori te intorci mai curios spre drumul intunecat, caci de acolo simti o presiune sau o atractie de asemenea de neinteles...

Si gasind in tine curajul de a te apropia putin cate putin pentru a cerceta lucrurile ascunse, vei face descoperiri importante: cel putin o parte din ceea ce este acolo inchis si reprimat este al tau, vei resimti ca iti apartin macar in parte, unele nu sunt cunoscute iar altele iti sunt de fapt cunoscute si ti le amintesti ca imagini, stari, senzatii, ganduri sau orice alte feluri de simboluri doar de tine stiute... de mult pierdute, ca si cum ar fi vorba de vise sterse si vechi... amintiri estompate sau poate fantezii nerealiste... Si constati cu surprindere ca pericolul nu este atat de mare, ca insasi presiunea lor inceteaza atunci cand primesc acceptare si validare, recunoastere si asumare, atentie si interes mai mare, mai mic, mai indeaproape sau de la o oarecare distanta... asa cum resimti ca se poriveste cel mai bine. Si vei descoperi, asemenea situatiei din camera atragatoare, ca unele din acestea sunt ale tale, altele au fost puse acolo de altii si nu ti se potrivesc foarte mult. Le vei lasa sau le vei lua, cert este ca insasi apropierea de ele face ca ambianta in intregime sa se schimbe, camera se va transforma capatand atata lumina cata este necesara si atat intuneric cat sa potenteze lumina... iar jocul acesta lumina-intuneric devine unul interesant si util, linistitor... iar ceea ce obtii este cunoastere totala... caci gandurile se vor armoniza cu senzatiile fizice si emotiile asociate natural, creand o forma si un continut unic, complex si complet pentru moment...

Esti dintr-o data deschis fata de aceste asa numite „pericole” interioare si constati ca ele se armonizeaza cu atat mai mult cu acele parti pozitive, acceptabile, dorite, unindu-se cu acestea din urma intr-o forma completa si complexa, creand un joc pe care realizezi ca il stii si iti este la indemana, natural sa il joci...

Iar ceea ce obtii este o stare de autenticiate... intelegere... constientizare constructiva si crestere, intelegand sensul cuvintelor evolutie si schimbare, bine si liniste interioara, baza pentru a fi ceea ce esti in realitate, nu ceea ce doresc ceilalti sa fii. Si mai constati ca ceea ce esti este mult mai mult in avantajul propriu si al celor din jurul tau deoarece binele propriu se propaga si cuprinde, contamineaza, impregneaza pe cei din jur...

Te las cu aceasta stare pe care este important sa o simti ... sa o contientizezi... sa o traiesti.

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210