Desertul sufletului

desert

... Un desert intins, vast, nemarginit imi simt sufletul, un desert ce arde sub razele fierbinti ale emotiilor dureros de puternice... Pare linistit, nemiscat, pietrificat in linistea data de lipsa vietii desi in interior simte vibratii puternice rascolitoare si tulburatoare... Nimic nu se aude, nici un sunet nu indrazneste parca sa tulbure linistea dar el stie ca este o liniste aparenta, de suprafata, caci in interior se afla altceva, ce stie, simte ca  va afla in curand.... Nu stie inca dar simte... nu a aflat dar este pe cale sa descopere... Isi doreste dar in acelasi timp se teme...
Din cand in cand o fata morgana apare in fata sufletului desertic, ca o realitate, insa este realitatea nascuta din dorintele profunde. Este reala, o simte si o traieste dar este creatia durerii interioare si a nevoilor ascunse care vor a iesi la iveala insa nu o pot face decat deghizandu-se si inseland astfel forte puternice, sigure si nevazute aflate de straja.


Dintr-o data, o adiere il spulbera pe el desertul... pe el sufletul... il scoate din nemiscare, si-i da o forma noua. O adiere usoara ce se inteteste si spulbera totul. O poate opri? Isi doreste sa o opreasca? Realizeaza macar ca el insusi s-ar putea sa fie cel care a creat vantul, prin puterea caldurii proprii ce crestea cu repeziciune in interior? Stie sau nu... poate observa doar ceea ce se intampla si anume cum vantul adie incet, si din ce in ce mai puternic. Vantul isi urmeaza calea, adie... suiera ... se inteteste... E un vant cald-racoros pe care il astepta ca sa ii aline fierbinteala, il dorea cu ardoare si nerabdare chinuita sub soarele arzator.


Si el desertul ... el sufletul... se schimba... nisipul arata deja altfel, s-a reconstruit sub influenta vantului. Brusc caldura din interior nu ii mai atrage atentia ci forma exterioara devine centrul interesului, felul in care arata.... altfel... E tot el si totusi este altfel, arde la fel si noaptea ingheata intr-un somn rece care il amorteste.
Dar acum este schimbat, oare ii este bine asa? Isi dorea schimbarea, o simtea ca pe o necesitate ascunsa, nedeslusita foarte limpede dar resimtita mai ales in momentele in care durerea arsurii solare era prea mare. Insa acum cand schimbarea s-a produs, traieste diferit si sufera din nou caci durerea provocata de arsura a fost inlocuita cu cea a schimbarii. Cum va putea fi la fel? Si, in absenta acelui fel obisnuit, cum se va purta? Este o cale pentru asta? O va invata? Va dori sa o invete, ori va alege sa urmeze sensul schimbarii...


Iar fata morgana apare din nou de aceasta data scoasa la iveala de vantul miscator, tulburator, ce reconstruieste forme si continuturi ascunse. O alinare... o linistire si o noua neliniste ... oare va mai fi liniste vreodata? Poate ca da, poate ca nu... Cine stie? Cine ar putea spune cu siguranta? Poate ca insasi schimbarea este o cale buna... Vom vedea.

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210