Pumnul de nisip

 

pumnul de nisip

 

Un baietel de treisprezece ani, se plimba pe plaja impreuna cu mama sa.

 

Dintr-odata, el o intreba:

 

- Mama, cum poti sa pastrezi un prieten dupa ce odata l-ai gasit?

 

Mama reflecta cateva secunde, apoi, aplecadu-se, lua doi pumni de nisip.

 

Tinandu-si palmele indreptate in sus, stranse tare un pumn, si in timp ce strangea forta i se aduna in pumn dar si incrancenarea pe fata: nisipul ii scapa printre degete si, cu cat strangea mai tare pumnul, cu atat nisipul se scurgea mai mult.

 

In acelasi timp, tinu larg deschisa si in sus cealalta mana, cu blandete, naturalete si grija, atentie si zambet in coltul buzelor: nisipul tot ramase îi causul palmei.

 

Baietelul privi uimit si apoi striga:

 

- Acum inteleg!

 

 

Ma uit spre  mine si ma intreb: Sunt mana care strange, tare, cu inversunarea intregii fiinte adunate si netinand cont de sine sau de celalalt?...   Sau mana deschisa, lejera, naturala, blanda care nu se opune ci doar arata si sustine? ...

 

Sursa: mediul on-line

 

logo2-bw          site partener         copsi bw

Contact

Remus 7/A, 300194, Timisoara, Timis
claudia@psihomental.ro
Tel: +40 745 266 210