Probleme de dinamica in cuplu. Cum se intervine?

 

Cand vorbim de cuplu ne referim la cel format dintr-un barbat si o femeie. Dinamica se refera la modificarea continua a relatiilor in cadrul cupului.

In mod obisnuit se considera ca succesul unui cuplu se defineste prin durata sa, prin absenta conflictelor care sa faca problematica coexistenta partenerilor si prin impresia subiectiva de fericire la cei doi parteneri. Aceasta impresie a partenerilor ca sunt fericiti impreuna depinde de mai multi factori, cum ar fi: calitatea legaturii si dorinta de a fi impreuna dar si satisfactii exterioare intimitatii: a fi multumit de sine, de munca sa, de tipul de viata pe care o duce, de relatiile cu parintii si altele. 

Dinamica relatiilor de cuplu este influentata de mai multi factori: 

1. Imaginea fiecarui partener asupra ideii de relatie cu sexul opus. Aceasta imagine se formeaza in cursul cresterii si dezvoltarii copilului avand ca sursa mariajul, sau relatia propriilor parinti. Tot relatia dintre propriii parinti, precum si influenta  figurilor principale de ingrijire si atasament determina factorii de incredere/neincredere in sexul opus.
2. Imaginea pe care fiecare dintre parteneri o are despre sine insusi. Cu cat fiecare dintre parteneri are o imagine de sine mai stabila si care il multumeste (fara conflicte interioare majore), cu atat atitudinile sale spontane in raport cu celalalt vor mai pozitive, securizante si satisfacatoare pentru partener. 
3. Maturitatea afectiva a partenerilor. E.W.Burgess si P.Wallin sustin ca cuplurile fericite sunt caracterizate prin maturitatea partenerilor in momentul casatoriei, adica prin: 

 

– stabilitate emotionala si afectiva (spre deosebire de instabilitatea pe care o regasim la partenerii din viitoarele cupluri nefericite); 

– consideratie fata de celalalt in general si altruism (spre deosebire de atitudinea critica a priori si egocentrism, la partenerii din cuplurile nefericite); 

– complezenta, capacitatea de a darui (fata de atitudinea dominatoare si tendinta de a cere, fara a da, la partenerii din cuplurile nefericite);

– sociabilitatea (fata de tendinta la izolare si fuga de raporturile umane); 

– increderea in sine (fata de lipsa de increder in sine); 

– dependenta afectiva (acesteia i se opune, la partenerii din viitoarele cupluri nefericite, indiferenta afectiva sau nevoia de independenta cu orice pret). 

 

4. Sistemul de asteptari. Conditia uneor relatii bune este considerata si capacitatea fiecaruia dintre parteneri de a percepe asteptarile celuilalt si de a raspunde acestor asteptari. Nesatisfacerea acestor asteptari duc la frustrari foarte mari si la nefericire conjugala. Fiecare dintre parteneri asteapta de la celalalt sa ii indeplineasca anumite nevoi. Fiecare poarta o serie de asteptari fata de celalalt: fiecare are nevoie ca celalalt sa manifeste fata de el anumite comportamente. Aceste asteptari sunt organizate intr-un sistem. Din acest punct de vedere, fiecare dintre parteneri este un ansamblu de asteptari orientate catre partenerul sau conjugal si acest ansamblu este dotat cu o anumita coerenta interna (aceste asteptari nu sunt contradictorii si toate se sustin reciproc). 

 

5. Capacitatea de a percepe corect comportamentul celuilalt. Pentru reusita relatiei avem nevoie sa intelegem sensul real al comportamentului partenerului Fiecare are tendinta sa proiecteze un sens asupra comportamentului celuilalt si reactioneaza in functie de acest sens pe care il atribuie. Celalalt percepe aceasta reactie si ii confera, la randul sau, un sens particular, care determina – din partea sa – o anumita reactie, logica in raport cu acest sens proiectat, dar fara nici un raport cu realitatea. A fi capabil sa intelegi corect ceea ce face celalalt, de a-ti ajusta mai bine perceptia devine un factor de apropiere si armonie si un factor incontestabil de progres in inter-cunoastere.
6. Armonia sexuala. Non-satisfactia sexuala este distructiva; acordul sexual, dimpotriva, ofera o securitate afectiva care contracareaza efectele altor conflicte. O armonie sexuala este mai usor obtinuta atunci cand factorii de intelegere psihologica si afectiva exista.

 

 

Problemele care pot sa apara in relatia de cuplu sunt variate.

– conflicte,
– dificultati de comunicare,
– nevoi nesatisfacute,
– grad ridicat de nemultumire personala,
– insatisfactie sexuala,
– sentimente de incompatibilitate,
– sentimente de deceptie care conduc la roluri reactionale sau rigidizarea rolurilor, impunerea rolurilor

Cum se intervine

Desi problemele de cuplu sunt frecvente si variate iar acestea pot fi explicate, de factori psihologici multipli si complexi care pot fi identificati de catre psiholog, oamenii apeleaza prea rar la psihoterapie in scopul solutionarii lor iar alteori ajung sa ceara ajutor cand lucrurile sunt prea grave. 

Ceea ce trebuie mentionat este ca problemele simple se rezolva usor, prin putine sedinte/intalniri de consiliere sau psihoterapie, pe cand cele grave sau care dateaza de mult timp (uneori ani de zile) necesita mai mult efort si mai mult timp pentru solutionare. De asemenea disponibilitatea pentru solutionarea problemelor vechi este scazuta determinand adesea esecul in solutionarea problemei.

Specificam de asemenea ca psihoterapia, in cazul problemelor intre parteneri nu presupune urmatoarele:

1. nu da sfaturi,
2. nu face dreptate,
3. nu determina formarea unei coalitii intre psiholog si unul dintre parteneri
4. nu gaseste vinovati 

 

Interventia psihoterapeutului este oportuna si in perioadele cu risc de dezvoltare a unor probleme si anume:

1. interventia premaritala –inaintea deciziei casatoriei ,
2. decizia cuplului de a avea copii,
3. sustinerea cuplului in perioada sarcinii,
4. sustinerea psihoterapeutica in adaptarea la rolurile parentale
5. solutionarea diferitelor probleme interparteneriale pe parcursul casniciei.

 

Psiholog clinician principal 
Claudia Borza