Anxietatea
Ne referim la anxietate în termeni de specialitate dar ceea ce simțim, emoția brută, bazală, uneori intensă, este frica.
Frica poate fi un răspuns la un pericol real, cunoscut ca urmare a experenței anterioare. Ea mobilizează a mecanismele de apărare și asigură supraviețuirea.
Dar frica este și o stare psihologică independentă de un pericol concret și imediat, care crește de la disconfort, grijă, anxietate, tensiune, nervozitate, fobie, până la furie. Aceasta din urmă este o emoție intensă cu potențial distructiv sau autodistructiv mobilizată și susținută, activată și hranită la bază de aceeași frică…
Această frică este anticipatorie, nu se leagă de ceea ce se întamplă aici și acum. Ca urmare, caracterstica acesteia este ruperea de prezent și fuga într-un viitor sumbru, negativ, care sperie, viitor în care fuge gândirea noastră, mintea noastră. Această furie ne separă de prezent și ne încarcă cu tensiune, anxietate. Rezultatul: o stare negativă, disfuncțională care ne oprește din a face și a fi. Acest rezultat este puternic destabilizator.
Uităm atunci că viitorul este în sine este doar o proiecție a minții noastre și așa cum această proiecție despre viitor poate fi terifiantă, tot ea poate fi, de ce nu, încurajatoare, plină de optimism. Dar de ce apleăm la frică li teroare și nu la încreder, optimism?
Asta este necesar adesea să aflăm. Și o putem face într-un demers psihoterapeutic.
Dar cum apare anxietatea?
De multe ori, anxietatea intensă și dezorganizatoare a propriului comportament pare să fi apărut din senin. E posibil să realizezi brusc că te se simți ciudat, în disconfort. Dar mai este posibil să simți că tensiunea ta interioară este în creștere și te deranjează tot mai mult., devine cu timpul copleșitoare deoarece își influențează viața fie în sensul că nu mai faci ceea ce îți plăcea să faci, fie pentru că mintea ăți este cuprinsă de frici, te domină și stare adevine într-o tot mai mare măsură rea.
Poate că nici nu realizezi când ai trecut de la obișnuitele temeri, de la momente mai fericite sau mai putin fericite ale vieții, la altele în care te simți îngrozit, și se taie respirația și te temi înfiorător că o să pățești ceva rău sau că ceva groaznic o să se întâmple unei persoane apropiate…
Alteori, după un eveniment deosebit de viață, traumatizant sau solicitant din punct de vedere al energiei și resurselor proprii, ți se pare că timpul trece și tu nu îți revii.
Toți cei din jur încep să îți spună că ar fi trebuit să revii la cum te cunoșteau ei înainte însă tu rămâi blocat în temeri, senzații fizice de disconfort, insomnii, gânduri recurente de rău care persită. Te simți blocat în ele și nu știi cum să le depășești, nu știi și simți că nu poți fi ca înainte, deși ai vrea.
Iar toate aceste gânduri sunt însoțite de transpirații, senzații de sufocare, nod în gat ori în stomac, amețeli, tahicardie sau alte semne corporale care întăresc la randul lor ideea de rău. Gânduri, emoții, senzații, toate te bulversează astfel încât apelezi la medic. Iar de la o anxietate obisnuită, pe care știai, că toți oamenii o experențiază din când în când, te trezești că ți se pune diagnosticul de Tulburare anxioasă.
Ce este Tulburarea anxioasă?
Atunci când simți că o stare de anxietate, de teamă, pe care o cunoașteai încă de mult timp ca fiindu-ți caracteristică, îți scapă de sub control, iar acest sentiment al lipsei de control îți sporește mai mult anxietatea, și atunci and starea acesta îți perturbă ritmul normal de viață, împiedicându-te să desfășori activități pe care le făceai cu ceva timp îin urmă, înseamnă că este vorba despre o stare patologiă ce are nevoie de atenție specială.
Anxietatea de deosebește de teamă prin faptul ca are un caracter difuz, și nu poți preciza motivul fricii, pericolul fiind vag conturat, iar spaima traită este în legatură cu pierderea controlului. Apare sentimentul acut că ceva rău se va întâmpla și o stare fizică și psihică de rău se amplifică ajungând chiar la atac de panică.
O alta caracteristică a anxietătii este faptul că afectează toate planurile personale: planul fizic și fiziologic, planul psihologic (gânduri și emoții) și comportamentul.
- În plan fiziologic apar simptome somatice, ca urmare a reacțiilor vegetative, ca: tahicardie, amețeli, transpirație abundentă, paloare, contracturi musculare, senzație de sofocare, nod în gât, senzații de vomă.
- În plan psihologic, anxietatea se manifestă ca o stare subiectivă de teamă în fața unui pericol iminent. Apar gânduri cu privire la propria moarte sau a cuiva apropiat șii cu privire la iminenșa acesteia.
- În plan comportamental, lipsa capacității de acționa ca și până acum, blocaj comportamnetal, retragere, reținere.
Cum poate fi abordat in terapie?
Adesea am constat că înaineta intervenției psihotrapeutice este recomandabilă o evaluare psihologcă clinică care abordeaza în detaliu planul simptomatologic, dar și pe cel structural cu scoșpul de a idenifica mecanismele psihologice care s-au format în timp și pe baza cărora funcționează simptomul. Vorbesc adesea despre un rol al simptomului pentru că am constat căa acesta îndeplinește o funcție în viața persoanelor la care se manifestă și adesea ascunde, camuflează alte aspecte considerate mai periculoase de către psihic și față de care el se apără. Poate părea ciudat, dar în momentul prezent anxietatea are un rol în viața proptarie și, deși te supără din punct de vedere al stării de bine, al eficienței proprii, a capacității de autodirecționare spre scopuri propuse sau chiar de stabilire a acestora, totuși ea are și un efect de menținere a unei anumite funcționalități și servește acestei functionalități. Cum? De ce? Pentru ce? Acestea sunt întrebpri la care va răspunde o evaluare psihologică.
O evaluare psihologică poate evidenția această funcționalitate stabilită defectuos dar găsită inconștient de psihism pentru a se adapta. Mai mult, o evaluare psihologică va evidenția de asemenea resursele proprii, personale, individuale care pot fi apoi mobilizate, activate sau stimulate pentru a stabili un echilibru diferit, fără anxietate.
Psihoterapia va aborda nivelurile de manifestare a anxietății.
Nivelul fiziologic
Manifestările de la nivel fiziologic sunt explicate atât prin existența unor dezechilibre la nivelul creierului, la nivel hormonal și sunt produse de efecte organice ale stresului, factori ce țin de regimul alimentar.
Astfel, se recomandă:
- învățarea unor tehnici de de respiratie,
- relaxare,
- exerciiții fizice
- adecvarea regimului alimentar si a unui stil de viață sănătos (cu un echilibru între odihnă, activitate fizică și psihică).
Scopul general este învățarea cunoașterii corpului propriu, reactivarea contactului cu acesta și orientarea ispre nevoile lui.
Nivelul emoțional
Adesea în spatele stărilor de anxietate sunt alte emoții reprimate, cum ar fi furia, ostilitatea, agresivitatea dar și cele de spectru depreiv- tristețea, dezamăgirea, pe care nu ți le permiți din motive de asemenea reprimate, să le trăiești, sp fii în contact cu ele, să le exxperiențiezi. Astfel, ele se ascund în spatele fricii sau sunt duse departe în inconștient.
La acest nivel psihoterapia presupune:
- identificarea stărilor emoționale ascunse,
- recunoașterea și învățarea exprimării adecvate a emoțiilor trăite,
- „repararea” suferințelor emoționale
Nivelul cognitiv
Acesta se referă la gaâdurile pe care le ai cu privire la temeri, cu privire la ce urmează să se întâmple, se refera la amploarea imaginatiei cu caracter negativ.
De asmenea gadirea deosebit de autocritica si vorbirea interioara de tip perfectionist contribuie la dezvoltarea anxietatii.
Din punct de vedere terapeutic, identificarea gandurilor cu continut negativ si inlocuirea acestora prin modificarea continutului vorbirii interioare, scaderea autocriticii si perfectionismului impletite cu tehnici de dezvoltare Eului personal (perceptie de sine, stima de sine) vor conduce la modificarea gandurior negative.
Nivelul comportamental
Se refera la actiunile tale, comportamentul care in general este unul de evitare sau un blocaj comportamental cu rol dezadaptativ.
Terapia presupune:
- identificarea tipurilor de comportamente specifice,
- înățarea unor comportamente noi, exersarea lor și apoi punea lor în vița reală,
- relaxarea corporala pregătește adoptarea unor comportamente diferite.
Nivelul interpersonal si comunicarea
Trairea unor situatii tensionate in relatiile cu ceilalti, sau a unor conflicte si neintelegeri conduce la frustrare, tensiuni si comportamente de evitare si la cresterea anxietatii cu privire la reaparitia si retrairea acestora.
Tehnicile psihoterapeutice la acest nivel vizeaza:
- cresterea asertivitatii,
- identificarea si exersarea comunicare
- învătarea unor abilități de menținere a relațiilor, de reparare sau închiere a relatiilor nocive.
- învățarea repsectului de sine, identificarea și îndepartarea piedicilor din spatele acestuia.
Nivelul autostimei
Stima de sine scazut provine din necunoasterea propriilor resurse de a face fata diferitelor situatii. Stima de sine scazuta este produsul unui contaxt familial disfunctional, sau trairea unor deprivari pe parcursul cresterii se dezvoltarii pana la maturitate, experientierea abuzurilor, neglijarii, toate acestea determinand sentimente de insecuritate, jena, neadecvare cu sine si cu ceilalti .
Tehnicile psihoterapeuice abordeaza:
- cresterea si maturizarea emotionala,
- dobandirea increderii prin identificarea si accesarea resurselor interioare,
- tehnici de intarire a Eului,
- accesarea si comunicarea cu „copilul interior” ranit, nefericit, indurerat, temator cu rolul de a-l securiza si vindeca pentru deblocarea libertatii, creativitatii si spontaneitatii specifice acestei instante interioare
În toate aceste demersuri psihoterapeutice, folosesc tenicile de relaxare și respirație, imagerie ghidata, EMDR, meditație și mindfulness, alaturi de tehnici verbale folosite pentru unificarea parților (corporală – emoțională – cognitivă – comportamentală).