comunicarea si rolul ei in cuplu

Comunicarea și rolul ei în cuplu

Comunicarea si rolul ei in cuplu

A trăi în cuplu este o experiență de viață și, de asemenea, un deziderat pentru cei mai multi oameni. 

Dar dacă ne orientăm spre cuplurile reale, observăm în viata de zi cu zi și în jurul nostru, ca relația este de multe ori o sursă de fericire, bucurie, conferă forța de a merge mai departe, entuziasm, transformare dar alteori este și o sursă de probleme, conflicte, suferință, dezamăgiri. 

La natura relației și la evoluția ei contribuie o multime de factori, de la personalitatea celor doi, experiența lor de viață si capacitatea de a înțelege ceea ce trăiesc, la maturitatea lor emoțională, la sistemele lor de valori și, desigur, la modul în care comunică ei. 

 

Comunicarea între parteneri de viata, limbajul verbal și mai ales cel simbolic, adică cel transmis dincolo de cuvinte, sunt factori importanți care influențează relația de cuplu. 

Consilierea se centreazã pe intervenția în cazul de non-comunicare, de relații negative, de relații compromise, inadecvate, în cazuri de nenorociri și implicații asupra psihicului uman.

 

Pentru majoritatea terapeutilor familiei, comunicarea este cea mai importantă problemă, esența terapiei constand în învățarea „deprinderilor” de a comunica. 

Astfel, Virginia Satir, cunoscută pentru intervențiile de psihoterapia familiei, considera ca există cinci căi de care oamenii se folosesc pentru a comunica:

  • concilierea, 
  • dezaprobarea, 
  • rezonabilitatea, 
  • irelevanța mesajului, 
  • concordanța. 

Ameliorarea  comunicării intrafamiliale, așa încât să devină satisfăcătoare și securizantă pentru nevoile tuturor membrilor familiei constituie un obiectiv central al multor intervenții terapeutice. 

De asemenea, este deosebit de importantă congruența dintre ceea ce gândim cu adevărat și ceea ce spunem. În alți termeni, congruența constă în potrivirea dintre trăirea noastră internă și expresia exterioară. A fi congruent atrage după sine o serie de beneficii psihologice importante într-o relație de cuplu. Cu cât vom fi mai puțin temători și anxioși în relație, cu atât vom fi mai capabili să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și pe partenerul nostru. Cu cât vom reuși să ne înțelegem mai bine, cu atât vom atinge un nivel mai înalt de congruență. În acest mod, sunt create premisele unei bune și autentice relații de cuplu. 

 

Plecând de la conceptul de congruență, Carl Rogers, întemeietorul psihoterapiei nondirective, prezinta următorul model de comunicare aplicabil și în relațiile de cuplu:

  1. Comunicarea în relația cu partenerul de cuplu este marcată de propriul nostru grad de congruență. 
  2. Cu cat congruența noastră se dovedește a fi mai mare, cu atât este mai posibil ca mesajele noastre (verbale și nonverbale) să fie mai bine înțelese de partenerul nostru. 
  3. Cu cât mesajele noastre sunt mai clare, mai lipsite de semnificații ambigue, cu atât partenerul nostru de relație ne va răspunde cu mai multă claritate. 
  4. Cu cât suntem mai congruenți în relația noastră și mai capabili să exprimăm într-o manieră autentică ceea ce simțim în legătură cu o anumită temă de discuție, cu atât vom fi mai dispuși și mai liberi să-l ascultăm pe cel de lângă noi. 
  5. La acest stadiu, partenerul nostru de cuplu se simte cu adevărat înțeles de către noi. El simte că, în masura în care se exprimă mai bine pe sine însuși, noi vom înțelege mai clar modul său de a percepe o anumită problemă. Cu alte cuvinte, noi putem să vedem lumea prin propriii ochi ai partenerului nostru de cuplu și îl înțelegem empatic. 
  6. Pentru partenerul nostru de cuplu, faptul de a se simți înțeles înseamnă că noi manifestăm o considerație pozitivă față de el. 
  7. În măsura în care partenerul nostru de cuplu, 
  8. ne percepe ca fiind congruenți și integrați în relația cu el, 
  9. simte că manifestăm o considerație pozitivă fata de el, 
  10. simte că îl înțelegem empatic,

se stabilesc condițiile unei bune relații de cuplu. 

 

  1. În măsura în care partenerul nostru experimentează această relație (cu elementele ei caracteristice, a, b si c), comunicarea sa se va elibera de tot mai multe obstacole. Treptat, partenerul nostru va tinde sa comunice și el cu o tot mai mare congruență. 
  2. Comunicând mai liber, intervenind tot mai putine distorsiuni, partenerul nostru de cuplu va fi acum și mai capabil sa asculte cu o mai mare atenție ceea ce îii comunicăm (repetarea punctului 4, din punctul de vedere al partenerului nostru).
  3. În măsura în care partenerul nostru este mai capabil sa asculte ceea ce îi comunicăm, noi ne vom simți înțeleși empatic de către el (repetarea punctului 5), simțim că partenerul nostru manifestă o considerație pozitivă față de noi (repetarea punctului 6) și apreciem relația noastră ca fiind una bazată pe încredere și ajutor (repetarea punctului 7).
  4. Această situație semnifică faptul că ambii parteneri de relație se sprijină și se susțin reciproc. 
  5. În acest lanț de evenimente, pot să intervină unii factori limitativi meniți să „amenințe” procesul descris mai sus. Dacă partenerul nostru de relație introduce în răspunsul său la punctul 3 elemente noi (care ies din domeniul nostru de congruență) și atinge o zonă în care noi nu ne simțim prea confortabil (de pildă, pot fi unele aspecte legate de viața noastră intimă sau de ascensiunea profesională), atunci vom fi tot mai puțin capabili să-l ascultăm pe cel de lângă noi și îi vom trimite mesaje ambigue. Ca răspuns, vor apare tot mai multe distorsionări defensive venite din partea partenerului nostru. În aceasta situație, toate procesele descrise anterior se vor derula invers. 

 

O relație de cuplu nu numai că ne unește cu o altă persoană, dar ne și transformă. Deși relația de cuplu este o creație a noastră, noi vom fi intrucâtva transformați de această relație. Modul în care ne privim pe noi înșine se modifică de-a lungul interacțiunilor cu partenerul nostru, dobândind astfel o mai profundă înțelegere de sine. Într-o bună relație de cuplu, nimeni nu este judecător sau ghid, fiecare încercând să valorifice eforturile celuilalt de a stabili o comunicare vie și autentică. Asadar, să învățăm să devenim congruenți cu noi înșine! Să nu ne fie teama sa exprimam ceea ce gandim și simțim cu adevărat! O relație de cuplu fără parteneri congruenți este lipsită de viață și sortită eșecului. O relație bazată pe congruență este dinamică, puternică și cu dorința de a fi veșnică. Alaturi de cel iubit, ne re-descoperim în fiecare zi, re-învățăm să fim spontani, re-învățăm să ne mirăm de noi și de cel de lângă noi. Alături de cel drag, avem prilejul să învățăm să fim noi înșine! Fără false pudori, fără minciuni și fără ascunzișuri! Doar noi! 

În orice problemă de cuplu este bine ca cei doi parteneri să se concentreze în primul rând pe aspectele care vizeaza ameliorarea comunicarii dintre ei. Orice conflict ar fi bine să fie abordat direct, nicidecum evitat sau ignorat. Așadar, identificam problema și încearcăm să găsim împreună cu partenerul cea mai bună soluție de a o rezolva. Cum anume? De pildă, putem adopta acele comportamente care știm că oferă plăcere partenerul nostru. Este bine să ne comportăm astfel încât să oferim satisfacție celui de lângă noi. 

Gradul de satisfacție într-un cuplu este dat de numărul de interacțiuni pozitive între parteneri. Cei care nu se înțeleg bine au mai multe interacțiuni negative decât pozitive. Interacțiunile negative sunt generatoare de sentimente ostile și contradictorii. Partenerii se supără unul pe celălalt, se blamează sau se pedepsesc reciproc.