a fost odata ca niciodata

A fost odată ca niciodată

     A fost odată ca niciodată... în genaral așa începe o poveste pentru cei mici dar și pentru cei mari, aceia dintre noi care păstrează în suflet bucăti de copilărie… bucăți de inocență impregnată cu surâs… zâmbete… hohote năvalnice de râs… amestecate cu nemarginită puritate desprinsă din cel mai limpede cer nesfârșit și presărate cu cea mai curată iubire a unor heruvimi coborâți din înalturi celeste…

     A fost odată ca niciodată… ne face să căutăm în noi frumusețea divină cu care am fost binecuvantațti și pe care adesea o rătăcim pe parcursul lung, întortochiat și presărat de obstacole al vieții… A fost odată ca niciodată… ne luminează calea căutării unor insule feerice impregnate de frumusetea copilăriei… ne deschide drumul spre descoperi interioare ale unor lumi uneori de mult apuse … spre locuri ce par a fi necunoscute minții și sufletului, locuri transformate de adultul care am devenit, omul adaptat lumii materiale, așa zis reale, în care trăim și ne pierdem, pierzând în același timp contactul cu realitați și surse dătătoare de viața pe care dintr-o dată, uneori, le redescoperim doar rostind a fost odată ca niciodată…

     A fost odată ca niciodată… ne trezește părți adormite din vremuri uneori străvechi ce par că nu ne aparțin, vremuri apuse ale strămoșilor… lumi acoperite de praful fin al timpului și pânzele țesute cu migală și măiestrie de păianjeni tăcuți, nestingheriți în munca lor seculară, pecetluind parcă taine menite a nu ieși nicicând la suprafață…

     A fost odată ca niciodată… ne trimite în locuri ce capătă forme și contur diferit … uneori apărând păduri întunecate… bântuite de ființe magice cu puteri nebănuite, unele mânate de forțe malefice, altele ghidate de cele mai pure și curate intenții… întinderi de apă liniștite, mângâiate de soare blând ori arzător sau de raze clare de lună… și agitate de spirite capabile să transforme liniștea și frumosul îin furie devastatoare și distrugătoare, putând sa remodeleze din rădăcini lumi și realități….  

     A fost odată ca niciodată… deschide uși spre zone subterane ce par a fi desprinse uneori din Wonderland iar micuța Alice din noi trăiește aceleași stări de curiozitate… mirare de ceea ce găsește, confuzie, teama și curaj, și uneori merge mai departe înfruntând personaje ciudate și contradictorii, răuvoitoare sau doar limitate, iar forța ei le îmblânzește pe unele, o îndeamnă să le ocolească pe altele, cere ajutorul unora sau le ajută ea însăși pe altele, cert fiind însă că ele o ajută adesea mai mult decât toate cele învățe în școli de elită din lumea adulților, unde nu primește atât de multe lecții despre valori, principii, bunătate, sinceritate, ca și aici. Și se întoarce din aceste peregrinări transformată, schimbată, încercând să adapteze ceea ce a găsit la viața reală de dinainte, constatând însă uneori că insăși viața reală cere schimbări.

     A fost odată ca niciodată… ne aruncă alteori ca o tornadă iscata din nimic, asemenea întamplării din Kansas, care ia pe sus casuța liniștită ducând-o pe tărâmuri namaivăzute, și asemeni micuței din poveste, Dorothy din noi înșine trebuie să caute drumul spre casă, constatând că merge prin locuri în care legile nu sunt cele pe care le știa. Personajele sunt diferite de ceea ce cunoscuse iar ea trebuie sa găsească resurse, căi și drumuri spre ieșire… Și dintr-o dată, acasă capată alt sens și pare a fi aici, în lumea aceasta din interior, în aceeași măsură sau uneori chiar mai mult decât în cea din care vine… căci i se potrivește și chiar dacă se întoarce, simte mereu nevoia sa revină la personajele de acolo care îi arată atât de bine cum poți să descoperi și să îmbini frica și curajul… ce valoare are sensibilitatea sufletului și cum în capul ce pare fară minte adesea salașluieste o reală inteligență necunoscută pentru că a fost nevalorificată.

     Doar ca drumul spre casă e presărat și aici de obstacole, dificultăți ce ne provoacăa forțe și părti care se deschid ușor sau mai greu, ori ne sperie și ne aruncă înapoi, urmând să fim atrași în poveste la un nou a fost odată ca niciodată… cand suntem pregătiți să îl ascultăm, dacă suntem pregătiți să îl ascultăm …

     De aceea se întâmplă ca celor din jur, aceste povești să le pară a fi desprinse din Neverland… să nu înțelegă, și cu atâat mai puțin să accepte existența acestor lumi proprii imaginației, fanteziei, visului, irealului, copilului. Însă cel ce a fost acolo știe că există în el însuși, știe că a găsit surse de lumină și intuneric, putere și slabiciune, dăruire și frumusețe și de fapt, nu asta căutam pentru viața noastră?…

     Evadând prin a fost odată ca niciodată, conectându-ne la copiii din jur, ne conectăm și la copilul din noi pentru o creștere și o sănătoasă adaptare. Căutând mereu formula magică a fost odată ca niciodată în viață, legăm visul de realitate…. exteriorul de interior… lumea de noi înșine și pe noi de rădăcini…

     A fost odată ca niciodată…

     Dacă dorești să cunoști lumi interioare, profunde și vechi pentru a accesa resurse de care nici nu bănuiai sau pe care poate le-ai mai accesat, pentru o viață mai bună, împlinită și în acord cu ceea ce ești, dacă dorești să te conectezi la copilul interior spre vindecarea lui și, astfel îmbunătățirea vieții prezente, poți face asta într-un proces psihoterapeutic de analiză personală și dezvoltare iar un psihoterapeut cu experiență și dezvoltare personală adecvată, este un bun ghid în acest demers vindecător și transformator.