Depresia

Depresia

    Depresia este o tulburare afectiva care are ca element predominant perturbarea dispozitiei. Se caracterizeaza prin aparitia unor simptome ca tristete accentuate si cu o persistenta de cal putin cateva saptamani, apatie, lipsa sperantei, nepuinta de a te bucura de viata si incapacitatea de a gasi aspecte placute ale vietii,  probleme de concentrare, pierderea interesului pentru activitati care alta data erau placute. 

    Depresia poate apărea și în situații de viață deosebite, cum ar fi – pierderea cuiva drag, a serviciului, divortul, o boala, însă în acestea ea este reactivă la situațe și are un rol de reechilbrare la situatia de viata. Însă după un timp ne refvenim din starea de suferinta consecutiva evenimentului destabilizator. 

    Uneori, depresia însă nu are ca justificare un eveniment declansator traumatizant si ajungem in timp la aceste simptome de o mare gravitate sau pare ca se manifestă brusc deoarece motivele declanării ei sunt ascunse, inaccesibile sau considerate fără o legătură cu aceasta.

     Simpotomatologia tabloului depresiv conține:

    1. tulburari in sfera atentiei, de conscentrare a atentiei care se aseciaza cu tulburari de memorie. In cazul depresiei aceste perturbari sun tconsecutive bolii, nefind vorba despre procese psihice deteriorate.
    2. dispozitia depresiva, deprimarea, tristetea, pesimismul, lipsa de elan, sentimetele de dificultate care se asociaza cu orice actiune, sentimentul de gol, de vid, anhedonia (incapacitatea de a se bucura), stare de disconfort generalizat.
    3. ideatia de devalorizare (“nu sunt bun de nimic”, “nu sunt in stare”, “sunt un nimeni”, “nu contez”, etc), de incapacitate (“nu pot”, “nu reusesc”, “nu sunt in stare”), de zadarnicie (“nu are rost”), de neputinta, de inutilitate, de incurabilitate (acesta dezvaluie faptul ca persoana este constienta de starea sa insa nu isi da sansa de insanatosire), in intensitat ifoarte ridicate ale depresiei apar ideile de suicid.
    4. iritabilitatea, hiperestezia senzoriala – uneori starea de tristete este inslocuita cu acesta stare de irascibilitate care adesea mascheaza depresia.
    5. tulburari de somn – aici pot sa apara insomnii de adormire, de trezire sau somn fragmentat, acesta din urma fiind forma cea mai grava deoarece afecteaza grava capacitatea de refacere a celulei nervoase. Apar adesea cosmaruri. 

    In functie de intensitatea tulburarii depresive, vorbim de urmatoarele tipuri:

    1. starea de tristete si deprimare care se inscrie in sfera normalitatii si persoana prezinta o serie de simptome caracteristice tabloului clinic dar de intensitate scazuta si fara a afecta adaptabilitatea persoanei la viata sociala, profesionala, etc.
    2. episod depresiv atunci cand sunt prezente cinci sau mai multe simptome caracteristice si au o stabiliatte de minim 2 saptamani. In functie de intensitate de diagnosticheaza episodul depresiv major iar daca este cunoscut un singur episod depresiv se numeste unic.
    3. tulburarea depresiva majora are ca element esential evolutia clinica caracterizata printr-unul sau mai multe episoade depresive majore fara existenta unui istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale.
    4. tulburarea distimica se caracterizeaza prin dispozitie depresiva cronica, in cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decat nu, timp de cel putin 2 ani. Dispozitia este descrisa ca trsita sau “abatuta”.

    Depresia apare uneori ca si episod in tulburarea bipolara, in acest caz ea este urmata de episoade maniacale, în aceasta sitatie specificul fiin alternarea celor doi poli ai afectivitatii: depresie si manie. 

    Depresia face parte din tulburările de dispoziție care țin de zona noastră afectiv- emoțională. Aceasta este zona care este puternic dezvoltată în copilărie și care este modelată atât de transmiterile ereditare dar în mare măsură de educație, relațiile timpurii și dezvoltarea cognitivă. Toate acestea modelează și formează o structură afectiv-emoțională care se exprimă tot mai stabil contribuind inclusiv la formarea personalității noastre. 

    De aceea o evaluare psihologică cu rolul de a evidenția intensitatea și forma depresiei va aborda în egală măsură și structura personlaității tale și formarea ei cu rolul de a face recomandări adecvate entru interveția psihoterapeutică dar și de a comtribui la adecvarea tratamentului medicamentos, adesea.

    Ca și în cazul altor afecțiuni psihice, funcția tratamentului strict pentru scăderea simptomatologiei este una reducționistă care asigură o reabilitare a persoanei și ameliorare a depresiei pentru o scurtă perioadă de timp dacă el nu este dublat de activarea potențialului restructurant, prin identificarea cauzelor care o determină, o declanșează, o întrețin. Eliminarea cauzelor, construcția unor structuri stabilizatoare la nivelui Eului, reorganizarea părților care funcționează incoerent, sau în contradicție, reprezintă unele dintre obiectivele psihotearapiei depresiei. 

    Depresia prin specificul ei și cumulul manifestărilor sale, reprezintă un mod destabilizator de a face față realității. Ea funcționează după un pattern dezadaptativ deoarece oprește persoana din evoluția ei creatoare, benefică și însoțită de o stare de bine. Însă acest pattern dezadaptativ este un mare consumator de energie psihică,  astfel explicându-se oboseala, epuizarea, lipsa de interes și incapacitatea de orientare spre orice, de concentrare a atenției, de eficineță. Ceea ce este la fel de important, este că acest pattern dezadaptativ „se hrănește” cu energie psihică din pattern-urile adaptative ale persoanei, în timp acestea distrugandu-se și ele și persoana ajungând să se simtă tot mai deteriorată și incapabilă în tot mai mare măsură să facă față vieții. 

    Cu cât energia consumată este mai mare și mecanismul este mai vechi, cu atât se resimte necesitatea unui sprijin medicamentos care să reactiveze persoana astfel încât să se poată activa pentru o psihoterapie eficientă.

    Însă uneori se întâmplă ca persoana după ce își revine într-o oarecare măsură sub efectul tratamentului antidepresiv să renunțe la a mai căuta resursele proprii dar și cauzele depresiei crezând problema rezolvată. Din nefericire, constată tot adesea că după un timp mai scurt sau mai lung simptomele reapar și. de multe ori episoadele care revin sunt mai intense și mai de lungă durată.

    Ceea ce trebuie să știm este, că avem în noi resursele de a face față evenimentelor vieții, trebui doar să le căutăm, să le cunoaștem, să le manifestăm într-un sens creator și transformativ. Cu cât câmpul conștiinței este mai larg, cu atât anifetsările inconsțiente scad, aici este adevăratul control la nivelul propriei persoane și nu în inhibarea unor reacții, emoții. Cunoasterea lor, identificarea sensului lor și direcționarea acestuia în mod conțient și voluntar ar trebui să fie scopul nostru.