trauma la copil

Trauma la copil

Ce este trauma

    Trauma, traumatismul sunt termeni folosiţi din cele mai vechi timpuri, la bază folosit în medicină, referindu-se la leziunea, rănirea fizică. Trauma este o situaţie, un eveniment a cărui intensitate depăşeşte posibilităţile de adaptare ale individului. De asemenea, termenul de psihotraumă este însă frecvent folosit în literatura de specialitate (medicală, psihologică) referindu-se la o experienţă trăită care produce o excitaţie nervoasă atât de mare astfel încât mijloacele obişnuite, normale ale individului nu mai sunt suficiente, determinând apariţia unor tulburări. Acestea se numesc generic tulburări posttraumatice.

    Reacţia traumatică este  reacţia persoanei, de natură comportamentală şi afectivă, faţă de evenimentul traumatic.

    Menţionăm că în cazul copilului, acesta poate fi sensibil la evenimente a căror intensitate nu li se pare prea mare adulţilor, el putând resimţi o sufrinţă majoră care are efect de traumatism. De exemplu, asistarea de către copil la certuri şi comportamente violente între părinţi este un traumatism pentru acesta deoarece depăşeşte capacitatea Eului său  de a face faţă acestei situaţii.

    Evenimentele traumatice sau factorii traumatogeni pot fi foarte diferiţi, variaţi, delimitându-se, în funcţie de severitatea evenimentului  şi capacităţile individuale de a le face faţă. 

    Dintre acestea putem denumi:

    • Schimbarea şcolii, mutarea familiei în alt oraş, schimbarea locului de muncă, mutarea din mediul urban în mediul rural sau invers, sori mutarea în altă ţară, certuri intrafamiliale,
    • Pensionarea,
    • Naşterea unui frate mai mic, 
    • Divorţul, plecare unuia/ambilor părinţi la lucru în străinătate,
    • Boală cronică,
    • Decesul,
    • Sinuciderea,
    • Situaţiile de abuz (fizic, sexual),
    • Întîmplări violente,
    • Dezastre naturale

    Ce simptome pot să apară:

    La copil:

    • Atitudini de retragere, fugă, izolare,
    • Evitarea separării de o persoană, acroşaj, 
    • Jocuri repetitive,
    • Coşmaruri, dificultăţi de adormire, treziri frecvente, somn agitat
    • Reacţii inadecvate ca intensitate în situaţii aparent banale sau obişnuite, iritabilitate,
    • Reacţii de alarmă.

    La adult:

    • Dificultăţi înadormire sau de a rămâne adormit,
    • Dificultăţi de concentrare,
    • Hipervigilenţă,
    • Reacţie de tresărire exagerată, de detaşare sau de absenţă,
    • Sentiment subiectiv de insensibilitate, de detaşare sau de absenţă a reactivităţii emoţionale,
    • O reducere a conştiinţei ambianţei  (de ex. „a fi stupefiat”),
    • Derealizare
    • Depersonalizare
    • Amnezie disociativă (adică incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei),
    • Evenimentul traumei este experimentat persistent în cel puţin unul din următoarele moduri: imagini, gânduri, vise, iluzii, episoade de flashback recurente,
    • Simptome de anxietate sau de excitaţie crescută

    Cum se intervine

    În situaţiile traumatice, de cele mai mule ori este implicată şi o  componentă fizică, astfel consultul medical fiind prima intervenţie care se reclamă a se face.

    Atunci când partea fizică nu este afectată vorbind doar despre o psihotraumă sau în urma intervenţiei medicale şi restabilirea funcţionalităţii fizice, intervenţia psihologică este cea care devine obligatorie. 

    În oricare dintre cazurile menţionate (cu implicarea afectării fizice a organismului sau fără), psihoterapia centrată pe traumă, consililierea psihologică  aduc beneficii importante persoanelor afectate de traume şi familiei acestora, mai ales în cazul copiilor când adaptarea este afectată iar părinţii resimt şi dificultăţi de  relaţionare cu aceştia.