! O modalitate adecvată de relaţionare părinţi-copii contribuie, alături de alţi factori, la crearea unei bune armonii familiale.
! O bună fundaţie începe de la o relaţie părinte-copil puternică, bazată pe respect reciproc.
! Abilităţile reale de comunicare ajută la stabilirea şi menţinerea unor limite şi a unor valori ferme şi consistente pentru comportamentul copiilor.
! Interacţiunea pozitivă cu copiii clădeşte cooperare şi ajută la reducerea conflictelor în casă.
Comunicarea si rolul ei in cuplu
A trăi în cuplu este o experiență de viață și, de asemenea, un deziderat pentru cei mai multi oameni.
Dar dacă ne orientăm spre cuplurile reale, observăm în viata de zi cu zi și în jurul nostru, ca relația este de multe ori o sursă de fericire, bucurie, conferă forța de a merge mai departe, entuziasm, transformare dar alteori este și o sursă de probleme, conflicte, suferință, dezamăgiri.
La natura relației și la evoluția ei contribuie o multime de factori, de la personalitatea celor doi, experiența lor de viață si capacitatea de a înțelege ceea ce trăiesc, la maturitatea lor emoțională, la sistemele lor de valori și, desigur, la modul în care comunică ei.
Cand apar conflictele în cuplu ?
Conflictul apare în cuplurile în care lipsa comunicării, lipsa trimpului petrecut împreună și a intereselor și scopurilor comune s-au accentuat. Și această situație prelungită adesea conduce duce la o stare de nefericire, care ajunge să fie imputata de către unul dintre parteneri celuilalt. Deși fiecare dintre parteneri este absolut funcțional, dând dovadă de eficacitate, angajament, implicare și stare de bine în afara cuplului, conflictul din cadrul cuplului pare să îi facă să-și piardă aceste calități, care sunt înlocuite de ostilitate și percepții eronate. Familia devine un câmp puternic încarcat afectiv, semnificațiile conflictului, ale…
Pentru o buna dezvoltare a micultului enumar cateva dintre recomandarile pe care le dau cel mai adesea parintilor.
1.Prezenta autentica, reala alaturi de micut.
2.Zambiti-i cat mai mult si cald – aceasta atitudine transmite incurajare, sustinere, dar si apreciere, dragoste. Zambetul mamei ii transmite copilului ca lumea este un spatiu cald, bun, unde primeste dragoste, si chiar in situatii neplacute (de ex atunci cand plange pentru ca s-a lovit sau nu se simte bine) zambetul ii transmite incredere ca va trece, ii va fi mai bine, se va rezolva. Aceasta incredere din aceste momente incipiente de viata sta la baza increderii in sine din viitor a copilului. Zambetul mamei dar si al tatalui este pentru copil si o sursa de imitare. Atunci cand copilul are mereu o aparenta de tristete sau este mai tot timpul anxios, temator in situatii care ni se par banale ar trebui sa facem un pas in spate si sa ne uitam spre noi. Cum suntem noi cel mai adesea in relatie cu el dar si in relatie cu ceilalţi? Zambim mult sau mai niciodata? Parem fericiti sau mai tot timpul suferinzi, suparati?….
A fost odată ca niciodată… în genaral așa începe o poveste pentru cei mici dar și pentru cei mari, aceia dintre noi care păstrează în suflet bucăti de copilărie… bucăți de inocență impregnată cu surâs… zâmbete… hohote năvalnice de râs… amestecate cu nemarginită puritate desprinsă din cel mai limpede cer nesfârșit și presărate cu cea mai curată iubire a unor heruvimi coborâți din înalturi celeste…
Enurezisul reprezintă eliminarea involuntară de urină după trecerea vârstei obişnuite de maturizare fiziologică (între 3 şi 4 ani). Există o formă primară a acestuia când apare imediat după perioada lipsei fiziologice a controlului sfincterian şi o formă secundară caracterizată prin existenţa unei perioade anterioare de curăţenie tranzitorie.
În funcţie de perioada ritmului nictemeral în care apare, există enurezis diurn şi cel nocturn (cel mai frecvent). De asemenea, în funcţie de frecvenţă, se distinge enurezisul cotidian, neregulat şi intermitent, acesta din urmă având perioade uscate îndelungate….
Divortul este un eveniment de viata care afecteaza sistemul familial, in particular pe toti membrii acestuia, creind confuzie si tulburare membrilor familiei, atât adulti cât si copii deoarece afecteaza relatiile dintre ei dar si cu mediul exterior familiei, sentimentul de continuitate precul si centrul de echilibru al vietii. De aceea acest eveniment este considerat puternic traumatiuzant pentru persoanele implicate….
Rumi spunea „Ești oglinda care reflectă o față nobilă.Acest univers nu este în afara ta. Privește înăuntrul tă, tot ceea ce vrei este deja acolo.”
Cred în puterea din noi înșine, în resursele și capacitățile pe care le avem și uneori intră în umbră, umbra noastra ce le scunde sau doar le protejează dar de care uneori se întâmplă să uităm poticnindu-ne de probleme ce ne acapareaza și ne „păcălesc”….
Comportamentul opoziţionist se referă la încălcarea repetată a regulilor familiale sau sociale importante şi/sau a drepturilor de bază ale altor persoane. El se caracterizează prin neascutare, negativism, provocare şi opoziţie faţă de autoritate.
Copiii cu comportamente opoziţioniste au dificultăţi în respectarea regulilor şi a cerinţelor, se înfurie foarte repede, îi enervează pe ceilalţi în mod constant şi îi învinovăţesc pentru propriile greşeli. Ei intră în conflict cu părinţii, colegii, prietenii, alţi membri ai familei, profesorii, etc. (Mihăilă Ionela – Incursiune în problematica tulburărilor de comportament la copii şi adolescenţi – 2006).
Un aspect important este că aceste comportament apar în special în relaţia cu persoanele importante din viaţa copilului…
Ne referim la anxietate în termeni de specialitate dar ceea ce simțim, emoția brută, bazală, uneori intensă, este frica.
Frica poate fi un răspuns la un pericol real, cunoscut ca urmare a experenței anterioare. Ea mobilizează a mecanismele de apărare și asigură supraviețuirea.
Dar frica este și o stare psihologică independentă de un pericol concret și imediat, care crește de la disconfort, grijă, anxietate, tensiune, nervozitate, fobie, până la furie. Aceasta din urmă este o emoție intensă cu potențial distructiv sau autodistructiv mobilizată și susținută, activată și hranită la bază de aceeași frică…